A doua zi, Andrei a ajuns la Cristina, convins că începe o nouă viață:
— Iubito, acum totul e rezolvat. Putem fi împreună.
Dar ea s-a dat un pas înapoi.
— Nu te grăbi. Trebuie să lămurim câteva lucruri.
— Ce fel de lucruri?
— În primul rând: ești divorțat, ai copil și plătești pensie.
— Se rezolvă. Îmi trec salariul pe minim și restul la negru. Fosta nu va primi mare lucru.
— În al doilea rând: venitul tău e prea mic. Mi-e rușine să spun prietenelor cât câștigi.
— Îmi iau un al doilea job. Mă descurc.
— Și în al treilea rând: mașina promisă. Unde e?
Andrei a înghețat. Uitase complet.
— Eram beat atunci…
— Nu contează. Ai promis. Ori o cumperi, ori ne despărțim.
— Bine. Îmi vând partea de apartament și luăm mașina.
Cristina i-a arătat poza unei mașini luxoase. Andrei a simțit cum i se scufundă stomacul, dar a acceptat.
Trecuseră câteva săptămâni. Și-a vândut partea din apartament pe nimic, doar să-i facă pe plac. Mașina era acum parcată în fața blocului Cristinei. Dar liniștea pe care o visase nu a venit.
Într-o seară, Cristina i-a spus răspicat:
— Andrei, am realizat că nu vreau o relație serioasă. Nu ești ceea ce caut.
— Cum adică? Mi-am distrus familia pentru tine!
— Eu nu ți-am cerut să faci asta. Ai decis singur.
Dimineața, ea dispăruse. Cheia pe masă, niciun mesaj.
Între timp, Ioana încerca să-și refacă viața. Mergea la serviciu, își susținea fiul și, cu toate că suferea, descoperea o forță nouă în ea însăși. Colegii și prietenii o sprijineau, șefa i-a oferit un proiect mai bine plătit, iar băiatul îi dădea zilnic motiv să meargă mai departe.
Andrei, însă, rămăsese singur. Fără apartament, fără bani, cu o mașină pe care nu și-o mai putea permite. Cristina nu mai răspundea, iar prietenii îl evitau.
Într-o seară, și-a văzut fiul jucându-se în parc. Ioana stătea pe bancă, zâmbind alături de o colegă. Părea mai senină ca niciodată. Atunci Andrei a înțeles: pierduse totul — nu doar casa, ci și respectul copilului și ultima șansă la o familie adevărată.
Dar acum era prea târziu.