Pentru prima dată, nu au mai avut nimic de spus. Tăcerea lor era mai zgomotoasă decât toate țipetele din bucătăria din Ploiești. Mama s-a uitat
Pentru prima dată, nu au mai avut nimic de spus. Tăcerea lor era mai zgomotoasă decât toate țipetele din bucătăria din Ploiești. Mama s-a uitat
A lăsat mătura sprijinită de gard și și-a șters mâinile pe șorț. Nu aștepta pe nimeni. Când a deschis, a rămas fără aer. În fața
Mâna băiatului nici n-a apucat să o atingă. Într-o fracțiune de secundă, Lidia i-a prins încheietura și a răsucit-o brusc. S-a auzit un pocnet sec,
Camera a trecut încet peste gardul nou din lemn, vopsit într-un albastru curat, cum vezi prin satele din Maramureș. Apoi s-a oprit pe prispa largă,
…îmbrăcată elegant, cu părul prins frumos și cu un zâmbet care nu mai avea nimic din rușinea de atunci. Am încremenit. Nu mai era femeia
La capătul firului s-a lăsat o tăcere grea. Apoi am auzit respirația lui accelerată. „Unde sunt banii?” a întrebat, mai încet acum, aproape implorând. Am
În lumina slabă a unei lămpi vechi, părinții au rămas împietriți. Femeia din fața oglinzii avea o față plină de cicatrici adânci, urme vechi de
Primul bubuit în ușă a fost mai mult teatru decât forță. Al doilea a fost nervos. La al treilea, lemnul a cedat. Am așteptat. Radu
…„nu a vrut să plece din spital până nu a fost sigură că sunteți amândoi bine.” Am clipit des, încercând să înțeleg ce voia să