Am rămas cu privirea fixată asupra Laurei. Nu mai auzeam zgomotele de pe holul clinicii. Nu mai vedeam dosarele de pe birou. În mintea mea
Am rămas cu privirea fixată asupra Laurei. Nu mai auzeam zgomotele de pe holul clinicii. Nu mai vedeam dosarele de pe birou. În mintea mea
La celălalt capăt al telefonului s-a făcut liniște. Andrei ținea mobilul în mână, cu fața atât de palidă, încât pentru o clipă am crezut că
Am rămas în fața căminului, cu valiza lângă mine și cu o senzație cumplită de gol în piept. Fiul meu, băiatul pe care îl crescusem
Am rămas cu fotografia în mână, incapabilă să înțeleg ce tocmai auzisem. Doi băieți. Aproape identici. Unul era soțul meu. Pe celălalt nu-l văzusem niciodată.
Am rămas nemișcată în mijlocul holului. Telefonul îmi tremura în mână, iar vocea lui Alexandru se auzea tot mai agitată. — Cristina! Mă auzi? Ieși
— Andreea, a șoptit Mihai, femeia din fotografie se numea Cristina. Era sora mamei tale. Am rămas cu scrisoarea în mână. — Poftim? — Cristina
Am întors foaia cu mâinile tremurânde. Scrisoarea era veche, iar hârtia se îngălbenise pe margini. Unele cuvinte fuseseră scrise apăsat, de parcă omul care le
Bărbatul din fotografie Am rămas cu scrisoarea în mâini, incapabilă să mai rostesc vreun cuvânt. În jurul nostru, invitații se uitau nedumeriți. Ana îngenunchease lângă
Mătușa Viorica privea documentul din mâna lui Radu de parcă ar fi văzut o fantomă. Elena, care cu doar câteva minute înainte râdea de mine,