Dacă încă mai credem că aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem și pământul care ne hrănește vor rămâne pentru totdeauna la
Dacă încă mai credem că aerul pe care îl respirăm, apa pe care o bem și pământul care ne hrănește vor rămâne pentru totdeauna la
M-a apucat de mânecă chiar când intra trenul în gară și m-a întrebat, cu o voce care tremura, dacă ăsta e trenul de Cluj. Aveam
Am apropiat telefonul de față. Inima îmi bătea atât de tare încât îmi auzeam pulsul în urechi. Din pungă nu a scos scutece. Nici haine.
Agentul răsfoi primele pagini ale dosarului fără prea mare atenție. Apoi privirea i se opri asupra legitimației. Fața i se schimbă brusc. — De unde
„…a murit acum trei zile. Nu știu dacă vă mai amintiți de mine, dar sunt bărbatul care v-a cerut telefonul în gara din Brașov.” Am
— Al lui! confirmă Laura cu satisfacție, de parcă abia așteptase momentul. Apartamentul a fost cumpărat în timpul căsătoriei! Jumătate îi aparține lui Valentin prin
Țipătul ei a răsunat din hol până în sufragerie. — CE ESTE ASTA?! În mijlocul livingului se aflau trei mese pliante. Pe fiecare masă erau
Femeia avea aceiași ochi verzi. Aceeași gropiță discretă în obrazul drept. Și același mic semn din naștere, ascuns chiar sub urechea stângă. Pentru o clipă
În mijlocul sufrageriei stătea tatăl lui. Un bărbat trecut de șaizeci de ani, drept ca un brad, cu mâinile împreunate și o expresie pe care