Am închis telefonul și m-am așezat pe marginea patului. Mâinile îmi tremurau. Nu de frică. De dezamăgire. Trei ani. Trei ani în care eu plătisem
Am închis telefonul și m-am așezat pe marginea patului. Mâinile îmi tremurau. Nu de frică. De dezamăgire. Trei ani. Trei ani în care eu plătisem
La ora 6:12 în dimineața următoare, telefonul meu a început să vibreze pe noptieră. Radu. Am întors ecranul în jos. Două minute mai târziu, din
David întinse mâna și smulse pachetul din mâna lui Richard. Mi-a scăpat un țipăt scurt, mai mult din surprindere decât din teamă, pentru că totul
Ușa cabinei de pilotaj se deschise. În clipa în care Laura păși înăuntru, înțelese de ce ceruseră un pilot militar. Comandantul, David Harris, era la
Au trecut douăzeci de ani. Fetele nu mai erau copile desculțe, ci femei încrezătoare, purtând uniforma albă, cămașa apretată și epoletul care le dădea putere
Adrian Ionescu a intrat în curte cu pas grăbit, ținând o mapă sub braț și privirea atentă a omului care învățase să nu creadă nimic
— Ce înseamnă „are cu ce să demonstreze”? întrebă Veronica. Daniela nu răspunse imediat. — Mi-a arătat niște fotografii. — Ce fotografii? — Cu Matei
Ochii ei s-au înmuiat. „Îmi pare rău. Trebuie să fi fost greu.” Am ridicat din umeri. „Te obișnuiești.” „Eu sunt în ultimul an la facultate”,
Și era infinit mai mare. Afară, aerul rece de București mi-a lovit obrajii, dar pentru prima dată în ani nu am mai simțit frigul. Copiii