La început, nimeni nu a îndrăznit să pună întrebări. Matthias Kron era un om influent, iar cuvântul lui cântărea greu în oraș. Certificatul medical era clar: stop cardiac. Un diagnostic scurt, rece, fără detalii.
Părinții lui Liv au rămas împietriți. Mama plângea necontenit, strângând la piept fotografia fiicei ei, iar tatăl, pentru prima dată după mult timp, părea complet pierdut. Datoriile fuseseră șterse, casa salvată… dar prețul fusese viața propriului copil.
Înmormântarea s-a desfășurat rapid. Prea rapid, au șoptit unii vecini. Sicriul a fost ținut închis. „Așa a dorit familia”, s-a spus. Matthias a fost prezent, îmbrăcat impecabil, cu o expresie calmă, aproape impasibilă. A oferit condoleanțe, a stat câteva minute și apoi a plecat.
Dar lucrurile nu s-au încheiat acolo.
În aceeași seară, o tânără menajeră care lucra în casa lui Matthias Kron s-a prezentat la poliție. Era palidă și vizibil speriată. La început nu a vrut să vorbească, dar în cele din urmă a spus ceva care avea să schimbe totul.
— Domnișoara nu a murit de inimă… ceva nu era în regulă…
Polițiștii au privit-o neîncrezători, dar au decis să verifice. A doua zi au deschis o anchetă. Oficial — doar pentru clarificări.
Menajera a povestit că în noaptea nunții a auzit zgomote din camera lui Liv. Nu erau zgomote obișnuite. Nu râsete, nu conversații. Erau sunete de teamă. Pași grăbiți. Un obiect căzut. Și, la un moment dat, un țipăt scurt, înăbușit.
— Am vrut să urc… dar mi-a fost frică… — a spus ea cu voce tremurată.
Dimineața, a fost chemată să aducă micul dejun. Ușa camerei era întredeschisă. Când a intrat, a văzut-o pe Liv întinsă pe pat, nemișcată, cu pielea neobișnuit de palidă. Pe noptieră era un pahar cu apă și un mic flacon gol.
Matthias stătea lângă fereastră, calm.
— A avut o inimă slabă… — i-a spus fără să se întoarcă.
Dar ceva nu se potrivea.
Poliția a decis exhumarea trupului. Decizia a provocat rumoare în oraș, însă influența lui Matthias nu a mai fost suficientă pentru a opri procedura. Era deja prea târziu — prea mulți oameni începuseră să pună întrebări.
Rezultatul autopsiei a șocat pe toată lumea.
În sângele lui Liv au fost găsite urme de substanțe sedative puternice. În cantități periculoase. Dar nu suficiente pentru a provoca moartea direct. Ceea ce a atras atenția medicilor au fost urmele de presiune pe încheieturi și mici leziuni la nivelul gâtului.
Nu fusese un simplu stop cardiac.
Fata fusese imobilizată. Și cel mai probabil, sufocată.
Cazul a devenit imediat penal.
Când poliția a revenit la casa lui Matthias Kron, acesta părea pregătit. Avocatul lui era deja acolo. A negat totul cu calm.
— Sunt acuzații absurde. Soția mea a murit în mod natural. Orice altă interpretare este o insultă.
Dar probele continuau să apară.
În camera lui Liv, anchetatorii au descoperit un sertar încuiat. În interior — mai multe flacoane de medicamente, unele fără etichetă. Pe unul dintre ele au găsit amprentele lui Matthias.
Și nu era tot.
Un jurnal.
Ascuns între haine, într-un compartiment secret al dulapului.
Ultimele pagini erau scrise cu grabă, literele tremurate:
„Mi-e frică de el. Azi mi-a dat ceva să beau… spune că mă va ajuta să mă liniștesc. Nu vreau să dorm. Dacă adorm… nu știu ce se va întâmpla.”
Pe ultima pagină era doar o propoziție:
„Dacă cineva găsește asta… vă rog, nu spuneți că a fost un accident.”
După aceste descoperiri, Matthias Kron a fost reținut.
Orașul întreg a fost zguduit. Omul respectat, binevoitor, „salvatorul” unei familii, devenise principalul suspect într-o crimă îngrozitoare.
La proces, adevărul a ieșit treptat la iveală.
Matthias nu era la prima căsătorie de acest fel.
În trecut, mai existaseră două femei tinere, mult mai tinere decât el, care îi deveniseră soții. Ambele muriseră la scurt timp după nuntă. În ambele cazuri — „probleme de sănătate”, „inimă slabă”, „accident”.
Dosarele fuseseră închise rapid.
Până acum.
Anchetatorii au redeschis acele cazuri. Modelele erau identice. Femei vulnerabile, familii cu probleme financiare, căsătorii rapide și apoi… moarte.
Matthias Kron își construise un sistem rece și calculat.
Le oferea familiilor salvarea… în schimbul unei vieți.
Iar când nu mai avea nevoie de ele — le elimina.
În sala de judecată, mama lui Liv a izbucnit în lacrimi când a aflat totul. Tatăl a rămas nemișcat, cu privirea în gol. Pentru prima dată, a înțeles cu adevărat ce au făcut.
Nu doar că și-au pierdut fiica.
Au trimis-o direct în mâinile unui criminal.
Verdictul a fost aspru. Matthias Kron a fost condamnat la închisoare pe viață, fără posibilitatea eliberării.
Dar pentru părinții lui Liv, sentința nu a adus liniște.
Casa a rămas. Datoriile au dispărut.
Dar liniștea nu s-a mai întors niciodată.
În fiecare seară, mama stătea lângă fereastră, ținând jurnalul fiicei în mâini. Tatăl nu mai vorbea aproape deloc. În ochii lui era doar un singur lucru — regretul.
Un regret care nu putea fi plătit cu bani.
Și care avea să-i urmărească până la sfârșitul vieții.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.