Se mai întâmplă. Cuvintele lui Radu îmi bubuiau în cap în timp ce stăteam pe un scaun rece, de plastic, pe holul spitalului. O asistentă
Se mai întâmplă. Cuvintele lui Radu îmi bubuiau în cap în timp ce stăteam pe un scaun rece, de plastic, pe holul spitalului. O asistentă
Marin a intrat primul în grajd, cu pași mici, de parcă se temea să nu strice ceva nevăzut. A întins mâna, pregătit să se retragă
În sac, învelit într-o pătură subțire, murdară de noroi și sânge uscat, era un nou-născut. Un copil. Atât de mic, încât palma lui Andrei îl putea
Gabriel nu s-a întors imediat din grădină. Radu se plimba nervos pe terasă, în timp ce cele cinci femei stăteau așezate pe canapea, cu picioarele
Pe bilet scria atât de simplu, încât durerea venea și mai tare: „Doamnă, să nu vă supărați… dacă nu-l vreți pe bebe, eu îl vreau.
Pașii lui Vasile au fost liniștiți, dar fiecare a sunat mai tare decât muzica. Nu era un om mic. Avea umerii largi, spatele drept și
Sunetul a fost mic la început. Aproape imperceptibil. Un fel de gâlgâit scurt, urmat de un oftat. Maria s-a oprit, cu inima bătându-i nebunește. Se
Bărbatul a strâns mâna ei cu grijă. Nu a tras-o, nu a împins-o. Aștepta. — Mă cheamă Andrei, a spus încet. Dacă vrei… putem merge
Nu a dus-o acasă la el. A dus-o la un hotel mic, curat, din centrul orașului. I-a cumpărat haine. Mâncare caldă. Lapte pentru copil. A