Nu a dus-o acasă la el. A dus-o la un hotel mic, curat, din centrul orașului.
I-a cumpărat haine. Mâncare caldă. Lapte pentru copil. A stat cu Bogdan în brațe până a adormit, iar Iulia a plâns în baie, cu apa pornită, de parcă rușinea ar fi putut fi spălată.
A doua zi dimineață, Constantin a început să sune.
Primul apel a fost la un avocat vechi, cu care mai rezolvase lucruri delicate. Al doilea, la notar. Al treilea, la un prieten din bancă.
Într-o săptămână, totul era clar.
Apartamentul fusese trecut pe numele soacrei printr-o hârtie semnată sub presiune. Mașina fusese vândută rapid. Conturile golite. Totul „legal”, dar murdar.
În a opta zi, Constantin i-a invitat pe Mihai și pe mama lui la o discuție.
Au venit relaxați. Siguri pe ei.
„Ce vrei?” a spus Mihai, cu un zâmbet strâmb. „Iulia e instabilă. A plecat singură.”
Constantin nu a ridicat vocea.
A pus pe masă un dosar gros.
„Aici ai declarația fiicei mele. Aici sunt dovezile. Aici e plângerea penală pentru amenințare și șantaj. Și aici — copia de la Protecția Copilului.”
Soacra a albit.
„N-o să ne faci nimic”, a spus ea, dar vocea îi tremura.
Atunci Constantin a continuat:
„Service-ul unde lucrezi, Mihai, e pe terenul meu. Contractul expiră luna asta. Firma de unde ai luat creditul e a unui prieten. Și mașina ta… e încă pe firmă.”
Au tăcut.
„Aveți două opțiuni,” a spus calm. „Returnați tot ce ați luat. Public, prin acte. Sau vă pierdeți locurile de muncă, casa și dreptul de a vă apropia de copil.”
Au ales prima variantă.
Într-o lună, apartamentul a fost înapoi. Banii recuperați. Mașina returnată.
Iulia a divorțat.
S-a mutat într-un oraș nou. A început de la zero. A găsit un job. Și-a crescut copilul în liniște.
Într-o seară, pe balcon, Constantin l-a ținut pe Bogdan în brațe.
„Ții minte semaforul, tată?” l-a întrebat Iulia, zâmbind printre lacrimi.
El a dat din cap.
„Atunci te-am găsit,” a spus. „Și n-o să te mai pierd niciodată.”
Pentru că uneori, dreptatea nu țipă.
Vine calm. Și lovește exact unde trebuie.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.