Gabriel nu s-a întors imediat din grădină.
Radu se plimba nervos pe terasă, în timp ce cele cinci femei stăteau așezate pe canapea, cu picioarele încrucișate, parfumate, elegante, evaluând fiecare colț al casei. Una întreba de școli private, alta de vacanțe în străinătate, alta de personalul de servitori. Niciuna nu întreba de copil.
— Unde e Gabriel? a întrebat una dintre ele, zâmbind rigid.
— Vine imediat, a răspuns Radu.
Dar minutele treceau.
Elena nu mai rezista. A ieșit tiptil din bucătărie și s-a îndreptat spre zona cu copaci. L-a găsit pe Gabriel ghemuit lângă pârâu, cu genunchii la piept și ochii roșii.
— Puiule… a șoptit ea.
Băiatul a ridicat capul și, când a văzut-o, a izbucnit în plâns.
— Nu vreau pe nimeni… nu vreau o mamă nouă… a murmurat.
Elena s-a așezat lângă el, fără să-l atingă.
— Nimeni n-are voie să te oblige să iubești, i-a spus încet. Nici măcar tatăl tău.
— Tata crede că totul se cumpără, a spus Gabriel. Crede că și o mamă e ceva ce alegi cu bani.
Elena a simțit cum i se umezescc ochii.
— Mama ta n-ar fi vrut asta, a spus ea.
— Tu ai fi vrut? a întrebat copilul, privind-o drept.
Elena a rămas fără aer.
— Eu… eu nu sunt nimeni aici, a șoptit.
— Tu ești singura care mă așteaptă, a spus Gabriel simplu.
În clipa aceea, Radu a apărut pe potecă.
— Ce faci aici? a întrebat tăios. Ți-am spus să nu te amesteci.
Gabriel s-a ridicat în picioare.
— Eu am ales, a spus el.
— Ce ai ales? a întrebat Radu.
Gabriel a prins mâna Elenei.
— Pe ea.
Curtea a amuțit.
— E o nebunie, a spus Radu. E femeia de serviciu.
— E singura care m-a ținut de mână când mi-era frică, a spus copilul. Singura care nu m-a privit ca pe un proiect.
Cele cinci femei au apărut pe terasă, uimite.
— Copilul nu înțelege ce face, a spus una.
— Ba înțelege mai bine ca noi toți, a spus Elena, tremurând. Dar eu nu cer nimic. Plec azi dacă vreți.
Radu s-a uitat la fiul lui. Pentru prima dată, nu l-a văzut ca pe un copil care trebuie „rezolvat”, ci ca pe un om mic, rănit.
— Tu chiar vrei asta? a întrebat el.
— Vreau să fiu iubit, a spus Gabriel.
În acea seară, cele cinci femei au plecat.
Elena și-a strâns lucrurile, convinsă că va fi concediată.
Dar Radu a oprit-o la ușă.
— Rămâi, a spus el. Nu ca femeie de serviciu. Rămâi ca om.
Au trecut anii.
Elena nu a înlocuit-o pe mama lui Gabriel. A crescut lângă el, cu răbdare, cu dragoste, fără să șteargă amintirea nimănui. Iar Radu a învățat, încet, că unele lucruri nu se cumpără cu milioane de lei.
Se câștigă.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.