…Am închis ochii o clipă.
Durerea din picior pulsa, dar nu era nimic pe lângă ce simțeam în piept.
— Da, am spus încet. Vreau.
Vocea mi-a tremurat, dar nu m-am răzgândit.
În salon mirosea a dezinfectant și a ceai cald. Afară ningea mărunt. Telefonul meu era pe noptieră, cu zeci de apeluri pierdute de la Andrei.
Nu am răspuns.
În noaptea aceea, cât timp asistentele îmi schimbau perfuzia, am sunat la Loterie. A doua zi urma să merg oficial să revendic premiul. Le-am explicat pe scurt situația. Vocea de la celălalt capăt s-a schimbat imediat.
— Doamnă, vă sfătuim să vă protejați. Și să nu divulgați nimănui detalii despre conturi.
Prea târziu pentru prima parte.
Dimineața, Andrei a venit la spital. Avea ochii roșii, dar nu părea că plânsese.
— Îmi pare rău, a spus. A fost un accident.
Am tăcut.
— Știi că te iubesc. Doar m-am enervat. Mama a exagerat. Putem să uităm totul. Scoatem azi salariul meu și mergem să vorbim liniștiți.
Salariul lui.
Am simțit un gol ciudat în stomac.
Cu o seară înainte, cât timp el era ocupat să sune rude și să urle pe la uși închise, eu vorbisem cu un avocat recomandat de polițist. Nu verișorul Marianei. Un profesionist adevărat.
Am aflat ceva simplu și clar: banii erau ai mei. Doar ai mei.
Și mai aflasem ceva.
Datoriile lui Andrei. Hârtie cu datorie peste hârtie cu datorie. Credite făcute fără să știu. Rate neplătite. Restanțe la IFN-uri. Zeci de mii de lei.
În dimineața aceea, cât el dormea pe canapeaua din sufragerie, eu semnasem, prin procură, separarea conturilor și notificarea de divorț. Iar avocatul trimisese deja actele la bancă.
Nu i-am spus nimic.
L-am privit doar cum pleacă grăbit din salon.
Pe la prânz, telefonul a început să vibreze.
Un mesaj.
„Ce ai făcut?”
Apoi altul.
„De ce e contul gol?”
Și apoi apel.
Am răspuns.
Respira greu.
— Am fost la bancomat. Nu pot scoate nimic. Scrie că sunt popriri. Și cont comun închis. Ce ai făcut?!
Am inspirat adânc.
— Mi-am protejat banii. Și pe mine.
La capătul celălalt s-a lăsat liniștea.
— Ai vorbit cu un avocat?
— Da.
— Ai depus plângere?
— Da.
Vocea i s-a subțiat.
— Nu poți să-mi faci asta.
M-am uitat la ghipsul alb, gros.
— Ba pot.
În următoarele săptămâni, viața mea s-a schimbat pas cu pas.
Nu peste noapte. Nu cu artificii.
Am închiriat un apartament mic, dar luminos, aproape de părinții mei. Mi-am cumpărat o mașină simplă, fără fițe. Am achitat datoriile făcute în numele meu fără să știu.
Și, pentru prima dată în ani, am dormit fără frică.
Procesul a fost scurt. Certificatul medico-legal a spus tot ce era de spus. Mesajele lui, amenințările, martorii — toate au cântărit.
Andrei a primit ordin de restricție.
Mariana nu m-a mai sunat niciodată.
Într-o seară, stăteam pe balcon, cu piciorul încă sprijinit pe un scaun, privind blocurile gri din cartier. Copiii se jucau jos, cineva bătea șnițele, mirosea a cină obișnuită.
Viață normală.
Am realizat atunci ceva.
Nu banii m-au salvat.
Curajul de a spune „nu” m-a salvat.
Cele 15 milioane de lei nu mi-au adus un castel și nici o viață perfectă. Mi-au adus libertate. Terapie. Siguranță. Șansa să învăț din nou cine sunt.
Un an mai târziu, mergeam din nou normal. Fără baston. Fără teamă.
Mi-am deschis o mică fundație care ajută femeile să plece din relații abuzive. Le ajut cu avocați, cu chirie pentru primele luni, cu consiliere.
Pentru că știu cum e să crezi că nu ai unde să te duci.
În ziua în care am semnat ultimele acte de divorț, nu am plâns.
Am ieșit din clădirea tribunalului, am inspirat aerul rece și am simțit ceva simplu.
Liniște.
Am câștigat la loto o singură dată.
Dar adevăratul câștig a fost că mi-am câștigat viața înapoi.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.