Casa era proaspăt vopsită într-un galben strălucitor. Curtea era impecabilă, plină de trandafiri. Gard nou, din lemn. Și, cel mai surprinzător, o mașină sedan aproape nouă parcată la poartă.
Am rămas câteva secunde nemișcat, cu motorul oprit, încercând să-mi spun că poate am greșit adresa. Am coborât, m-am uitat din nou la număr. 42. Fără dubii.
Am împins poarta și am intrat în curte. Totul mirosea a proaspăt, a bani, a viață bună. Inima a început să-mi bată tot mai tare.
Am bătut la ușă.
După câteva clipe, ușa s-a deschis larg. În prag nu era bătrâna firavă pe care o știam. În fața mea stătea tanti Clara, îmbrăcată elegant, coafată, cu bijuterii la gât. Arăta… bine. Prea bine.
— Robert! — a exclamat ea, surprinsă pentru o fracțiune de secundă, apoi a zâmbit larg. — Ce surpriză!
Am intrat, încă amețit. Casa fusese complet renovată. Mobilă nouă, televizor mare, electrocasnice scumpe. Tot ce văzusem vreodată la ea dispăruse.
— Văd că o duceți bine — am spus, încercând să-mi păstrez calmul.
A râs scurt.
— Eh, m-am descurcat.
Am stat puțin de vorbă, dar ceva nu se lega. Evita privirea mea. Vorbea repede. La un moment dat, un bărbat a intrat dintr-o cameră. Un bărbat de vreo cincizeci de ani.
— Ah, el e soțul meu — a spus ea, nonșalant.
M-a lovit ca un pumn în stomac.
— Soțul?
— Ne-am căsătorit acum patru ani — a continuat ea, ca și cum ar fi vorbit despre vreme.
Atunci am înțeles. Banii mei. Toți acei ani. Nu pentru medicamente. Nu pentru supraviețuire.
Pentru viața asta.
M-am ridicat încet.
— Tanti Clara, știți de ce am trimis banii aceia.
A ridicat din umeri.
— Tu ai vrut.
Am simțit cum ceva se rupe în mine. Nu furia. Ci eliberarea.
— Ultimul transfer a fost ultimul — am spus calm. — De azi, fiecare își poartă singur viața.
Am plecat fără să mai privesc înapoi.
În mașină, am plâns. Dar era un plâns diferit. Nu de durere. De încheiere.
În acea zi, am lăsat-o pe Maria să se odihnească în pace.
Și, pentru prima dată după ani, am început să trăiesc și eu.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.