Vocea tatălui său a umplut încăperea. Era obosită, dar clară.
„Mamă, te înregistrez pentru că nu mă mai asculți. Andreea nu m-a înșelat. Știi foarte bine asta. Ai citit mesajele până la capăt și ai văzut data fotografiei. Dar ai ales să minți. Ai ales să spui familiei ce te avantaja pe tine.”
Un oftat s-a auzit din rândul din spate. Cineva și-a dus mâna la gură.
„Mi-ai spus că dacă nu te susțin, o să mă faci de râs în fața tuturor. Că o să spui că sunt slab, că sunt manipulat de soția mea. Mamă, asta nu e iubire. Asta e control.”
Doamna Elena s-a prins de spătarul unui scaun. Perlele i-au tremurat pe gât.
„Dacă asculți asta după ce eu nu mai sunt,” continua vocea, „vreau să știi un lucru: Andreea e o femeie cinstită. Și e mama copilului meu. Dacă o mai ataci, nu te mai consider mama mea.”
Telefonul s-a oprit.
În capelă s-a lăsat o liniște grea, apăsătoare. Nimeni nu mai murmura. Nimeni nu mai comenta.
Radu a coborât telefonul și s-a întors spre mine.
— Tata mi-a spus să pun asta dacă mai spune lucruri urâte despre tine.
L-am tras la piept. Plângea abia acum, în tăcere, cu capul lipit de mine.
Doamna Elena a deschis gura, dar nu i-a ieșit niciun cuvânt. A făcut un pas înapoi. Apoi încă unul. Cineva din familie și-a întors privirea. Alt cineva s-a așezat, brusc obosit.
Am respirat adânc. Pentru prima dată după săptămâni întregi, aerul nu m-a mai durut.
— Slujba s-a terminat — a spus preotul încet, rupând tăcerea.
Oamenii au început să iasă, unul câte unul. Fără comentarii. Fără priviri tăioase. Doamna Elena a rămas pe loc, micșorată parcă.
Când am trecut pe lângă ea, m-a oprit.
— Eu… n-am știut că a înregistrat…
— A știut ce face — i-am răspuns calm. — Și a făcut-o ca să ne protejeze.
Nu mi-a răspuns.
Afară, cerul era senin. Radu m-a strâns de mână.
— Am făcut bine, mami?
M-am aplecat la nivelul lui.
— Ai făcut ce trebuia. Tata ar fi fost mândru de tine.
Am plecat împreună, fără să ne uităm înapoi. Doliul nu dispăruse. Durerea nu trecuse. Dar adevărul fusese spus.
Și uneori, asta e suficient ca să poți merge mai departe, cu fruntea sus.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.