Elena a pășit înainte fără grabă. Fiecare pas era calculat, sigur, de parcă ar fi repetat momentul de zeci de ori în minte. Privirile s-au mutat natural spre ea, ca trase de un fir invizibil. Șoaptele au început să curgă, întâi discrete, apoi tot mai clare.
Radu a simțit cum i se usucă gura.
Alexandru s-a oprit lângă masa principală. Elena a rămas în picioare, dreaptă. A cerut microfonul cu un gest calm. Nimeni nu a îndrăznit să o refuze.
„Bună seara”, a spus ea. Vocea îi era clară, fără tremur. „Știu că această gală este despre speranță.”
Un murmur de aprobare a trecut prin sală.
„Dar speranța nu poate exista fără adevăr.”
Irina a simțit cum brațul lui Radu se încordează. El nu se mai uita la ea. Se uita doar la Elena.
„De douăzeci și doi de ani”, a continuat Elena, „am fost soția unui om respectat. Am muncit alături de el, am construit, am tăcut când a fost nevoie. Am zâmbit.”
A făcut o pauză scurtă.
„În seara aceasta, soțul meu a ales să vină aici cu altcineva.”
Un oftat colectiv. Nimeni nu mai bea. Nimeni nu mai zâmbea.
„Nu sunt aici să cer milă. Nici să fac scandal. Sunt aici pentru că adevărul merită spus în lumină.”
A scos un dosar subțire din plicul auriu pe care îl ținea în mână.
„Firma Mureșan Group este construită și pe munca mea. Iar conturile caritabile pe care le promovați în seara asta au fost folosite, fără știrea mea, pentru cheltuieli personale.”
Sala a amuțit complet.
Radu a făcut un pas înainte. „Elena, oprește-te…”
Ea l-a privit pentru prima dată direct. Fără furie. Fără lacrimi.
„Nu. De data asta, tu oprește-te.”
Alexandru a intervenit calm: „Actele de divorț vor fi depuse mâine dimineață. La fel și cererea de separare a bunurilor. Totul este legal.”
Un blitz a luminat sala. Apoi altul. Apoi zeci.
Irina s-a desprins încet de Radu. A înțeles, poate pentru prima dată, că nu fusese începutul unei povești. Fusese doar o pauză proastă într-o căsnicie putredă.
Elena a zâmbit ușor.
„Donez în seara aceasta 500.000 de lei fundației. Din banii mei. Pentru că speranța trebuie să fie curată.”
A lăsat microfonul jos și s-a întors spre ieșire. Sala a izbucnit în aplauze.
Radu a rămas nemișcat, cu lumea prăbușindu-se în jurul lui.
Elena nu s-a uitat înapoi.
Știa deja cine câștigase.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.