A tastat numărul, dar în clipa următoare a simțit cum mâna îi tremură. Nu mai era sigură dacă voia să urle, să plângă sau doar să închidă ochii și să uite tot. În loc să formeze apelul, a pus telefonul pe masă și s-a lăsat pe spate, respirând adânc.
Toată viața ei se spărsese într-o singură zi, dar cioburile începeau să se reașeze altfel.
S-a ridicat și a privit din nou mapa groasă. Simțea în ea nu doar dovezi, ci și greutatea ultimilor ani: jigniri trecute cu vederea, vorbe aruncate în treacăt, „glume” care o făceau să se simtă mică.
Acum totul avea un sens. Iar tatăl ei știa. Și luptase pentru ea în tăcere.
Maria a închis ochii o clipă, apoi s-a ridicat hotărâtă. Nu mai era femeia care plecase cu capul plecat de la tribunal. Era cineva nou, cineva pe care nici Radu nu avusese ochi să o vadă.
A doua zi dimineață, la ora 7, a ajuns la brutăria principală a lanțului „Puful Dulce”. Mirosul de pâine caldă a lovit-o ca o amintire a copilăriei. Toată viața ei crescuse printre tăvi, cuptoare și făină, iar acum locul acela îi aparținea cu adevărat.
Angajații s-au uitat mirați la ea.
— Bună dimineața, a spus Maria, încet, dar hotărât. Sunt Maria Antonescu… și sunt noua proprietară.
O liniște a căzut peste sală, apoi o femeie trecută de cincizeci de ani s-a apropiat.
— Asemeni tatălui dumneavoastră la voce… Bine ați venit, doamnă Maria. Avem treabă, nu glumă.
Și pentru prima dată după mult timp, Maria a zâmbit sincer.
A petrecut ore întregi ascultând oamenii, învățând fluxurile, notând problemele, înțelegând ce funcționează și ce nu. Când a privit în jur, a simțit ceva ce nu mai simțise de ani buni: că aparține unui loc.
Dar liniștea nu avea să dureze.
La prânz, telefonul i-a vibrat.
Radu.
„Unde ești? Trebuie să discutăm. Au apărut probleme.”
Maria a privit mesajul și, pentru prima dată, nu a simțit frică. Doar un calm rece, ca o foarfecă ascuțită.
A scris: „Ne vedem mâine la ora 10 la notar.”
Niciun alt cuvânt.
Seara, acasă, a deschis din nou dosarul. Printre acte era și o hârtie simplă: un calcul făcut de mână. Tatăl ei scria mereu cu cifre rotunde.
Transferuri totalizate: 218.000 lei.
Cadouri: 37.000 lei.
Chirie: 4.500 lei pe lună timp de un an.
Maria a simțit cum obrajii îi ard. Nu doar că o înșelase și o umilise, dar o făcuse pe banii ei. Pe munca ei. Pe viitorul ei.
În dimineața următoare, la notar, Radu a intrat nervos, cu mama lui după el.
— Ce-ai făcut, Maria? Firma mea are conturile blocate! Cine ți-a dat dreptul?
Maria a rămas dreaptă, cu spatele perfect întins, exact cum o învățase tatăl ei când era mică.
— Tatăl meu mi-a dat dreptul, a spus ea. Și legea.
— Ce lege? a țipat mama lui.
— Legea care spune că furtul, șantajul și delapidarea sunt infracțiuni. Și că banii furați se întorc la proprietar. Toate dovezile sunt depuse deja.
Fețele lor s-au albit. Radu a făcut un pas în față.
— Maria, putem discuta… între noi… Eu n-am vrut…
— Ai vrut, Radu. Și ai reușit. M-ai pierdut.
Notarul a confirmat: proces penal deschis, conturi blocate, investigații în curs.
Radu, cel care ieri râdea în telefon, începuse să tremure.
Când au ieșit din birou, Maria s-a oprit o clipă pe scări. Aerul rece îi lovea obrajii, dar în piept simțea un foc. Unul nou, curat.
Nu mai era victima nimănui.
Era femeia care își lua viața înapoi.
A privit în sus și a șoptit doar atât:
— Tată, am înțeles. Și trăiesc.
Iar în acel moment, a știut că nu doar începea un nou capitol, ci o cu totul nouă viață — una în care nimeni nu o mai putea cumpăra, minți sau controla.
Era liberă. Și puternică.
Iar drumul ei de-abia acum începea.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.