Tăcerea care s-a lăsat peste terasă era atât de apăsătoare încât puteai să o tai cu cuțitul. Lilia simțea cum toți ochii sunt pe ea, dar nu mai avea puterea să ridice privirea. Tot ce voia era să dispară. Să nu mai fie acolo, sub lumina crudă și sub privirea rece a unor oameni care o vedeau doar ca pe o nimeni.
Eugen a făcut câțiva pași spre ea, iar invitații s-au tras instinctiv într-o parte, lăsându-i drum liber. Până și aerul părea să se dea la o parte din fața lui. Când a ajuns lângă Lilia, i-a întins o mână.
„Vino. Ridică-te.”
Tonul lui nu era blând, dar nici aspru. Era ferm, ca al unui om obișnuit să fie ascultat. Lilia, deși ezitantă, i-a luat mâna. Nu mai simțise de mult pe cineva oferindu-i ajutor fără interes. Palma lui era caldă. Asta, pentru o secundă, a făcut-o să-și recapete respirația.
„Cine te-a împins?”, a întrebat el, fără să-i dea drumul.
Bogdan a râs fals, încercând să pară relaxat. „Hai, domnule Colț, nu facem dintr-o glumă o tragedie. Fata asta s-a împiedicat. O știu toți. Era neatentă.”
Eugen s-a întors spre el. Privirea aceea rece, pătrunzătoare, a făcut până și muzica să pară că se oprește.
„Ai împins-o?”
Bogdan a deschis gura, dar nu a apucat să răspundă. O femeie din mulțime, o doamnă în vârstă care văzuse totul, a făcut un pas înainte.
„Da, a împins-o. Am văzut. Și încă râdea.”
Un murmur a trecut prin mulțime. Unii și-au coborât telefoanele, rușinați. Alții s-au uitat între ei, realizând că situația se întoarce împotriva lor.
Eugen a făcut un semn managerului, iar bărbatul s-a apropiat speriat.
„Cât câștigă tânăra în seara asta?”
Managerul a înghițit în sec. „Păi… în jur de 200 de lei, domnule.”
Eugen s-a întors spre Lilia, încă udă, tremurândă.
„De azi, nu mai lucrezi aici.”
Inima ei s-a strâns. Atât? Atât a însemnat acel scurt moment în care a sperat că cineva chiar o ajută?
Dar Eugen a continuat, iar vocea lui a tăiat aerul ca un cuțit:
„De azi, lucrezi pentru mine. Salariu: 5.000 lei pe lună. Iar costurile pentru tratamentul mamei tale… le acopăr eu.”
Mulțimea a izbucnit într-o uimire generală. Unii au început să aplaude, alții să filmeze, dar acum pentru motive cu totul diferite.
Lilia a rămas blocată. Simțea cum genunchii îi tremură.
„Domnule… eu… nu știu ce să spun…”
„Spune doar adevărul,” i-a răspuns el calm. „Ai fost umilită pe nedrept. Iar eu nu tolerez nedreptatea. Nu aici. Nu oriunde.”
Bogdan a încercat să se apere. „Nu puteți să o credeți pe ea în locul meu! Eu sunt—”
„Ești nimeni”, l-a întrerupt Eugen. „Ești doar un copil răsfățat care crede că banii te fac puternic. Dar banii nu te fac om.”
Aceste ultime cuvinte au căzut greu, ca niște pietre. Bogdan a rămas fără replică.
Eugen a luat un prosop de pe o masă și i l-a întins Lilia. „Hai. Mergem. Seara asta s-a terminat pentru tine. Dar viața ta… abia începe.”
Lilia a izbucnit în plâns. Nu pentru umilință. Pentru ușurare. Pentru prima oară după mult timp, simțea că cineva o vede cu adevărat.
A ieșit de pe terasă alături de el, trecând printre priviri surprinse și șoapte. În lift, liniștea dintre ei nu era stânjenitoare. Era caldă, ca o pauză după o furtună.
„De ce m-ați ajutat?”, a întrebat ea încet.
Eugen a ridicat privirea spre ea. „Pentru că și eu am fost, cândva, acolo unde ești tu. Și cineva m-a ridicat. E rândul meu să fac același lucru.”
Când s-au deschis ușile liftului, Lilia a simțit că pășește într-o altă lume. O lume în care nu mai era fata umilită care muncea tăcut ca să plătească tratamente. Ci o femeie care tocmai primise o șansă reală.
Nu știa unde avea să o ducă drumul acesta nou. Dar pentru prima oară, nu-i mai era frică.
Viața ei, într-adevăr, abia începea.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.