Fiul unor părinți nevoiași a surprins o femeie bogată aruncând în râu un sac misterios care părea să se miște… Ce a descoperit în interior le-a schimbat viața pentru totdeauna!
Era o după-amiază liniștită de mai, cu soarele mângâind Parcul de pe malul râului și aducând o căldură plăcută. Doi băieți, îmbrăcați cu tricouri albastre, zăceau tolăniți la umbra unui arțar, în timp ce lângă ei stătea un cățel mic și zburlit.
— Privește aici! zâmbi Ion. Rex, dă laba!
Rex își puse lăbuța în palma lui Ion, iar râsetele celor doi izbucniră când câinele sări pe Andrei și îl năpădi cu pupături.
— Îl alinti prea tare, îl tachină Andrei.
— Și cum să nu-l alint? E cel mai bun prieten pe care-l am.
— Mi-ar plăcea și mie un cățel… dar mama zice că nu ne permitem să ținem animale.
— Lasă, mă ai pe mine, spuse Ion cu un zâmbet larg. Și îl ai și pe Rex. Mâine o să aduc niște bunătăți, să i le dai tu.
Mai târziu, când Ion plecă împreună cu Rex, Andrei simți o strângere în piept. O senzație stranie, pe care nu știa să o explice.
Când ajunse acasă, în apartamentul lor micuț de pe strada Teiului, unde mirosul de lemn vechi se amesteca cu o liniște adâncă, mama lui, Gabriela, îl întâmpină cu un zâmbet cald.
— Te-ai distrat, dragul meu?
— Da… Rex a învățat să dea laba.
— Mă bucur că ai un prieten ca el. Și mai ales că mă ai și pe mine.
Viața lor nu fusese întotdeauna astfel. După ce Gabriela suferise un accident și tatăl lui Andrei plecase fără să privească înapoi, rămăseseră doar ei doi. Dar erau puternici împreună.
A doua zi, Ion veni în parc, însă părea tulburat.
— E ceva cu Irina, spuse el încet. Tata pleacă pentru o vreme, iar ea se mută la noi.
— Știi, nu-l suportă pe Rex. Zice că e murdar și nu vrea să-l mai scot afară. Azi-noapte a dormit lipit de mine, parcă simțea și el frica mea.
— Nu ești singur, îi spuse Andrei cu o voce caldă. Sunt aici pentru tine.
Dar în zilele următoare, Ion nu mai apăru. Andrei îl așteptă zilnic sub același copac, însă băiatul și cățelul lui dispăruseră parcă de tot.
Într-o dimineață, Andrei se trezi cu o presimțire grea. Dacă Ion nu putea să-l mai scoată afară pe Rex… oare ce planuri avea Irina?
Ieși tiptil din casă și merse direct spre râu. Se ascunse după un tufiș și așteptă.
La scurt timp, o mașină argintie opri pe marginea drumului. Din ea coborî o femeie înaltă — Irina. Deschise portbagajul și scoase un sac de pânză. Sacul se zbătea vizibil.
Fără nicio ezitare, Irina îl aruncă în râu.
— Nu! țipă Andrei, ieșind val-vârtej din ascunzătoare.
Femeia nici măcar nu tresări. Se urcă liniștită în mașină și demară.
Andrei își aruncă repede pantofii și sări în apă…
Apa era rece și curenții destul de puternici, dar Andrei înota cu toată puterea, mânat de teamă și speranță. Reuși să prindă sacul înainte să fie tras departe de mal. Trase aer adânc, se întoarse cu greu și, cu ultimele puteri, ajunse la mal.
Tremurând, desfăcu nodul sacului. Dinăuntru țâșni Rex, ud și speriat, dar viu. Cățelul îi sări direct în brațe, plângând parcă de bucurie.
— Ești bine, băiete? șopti Andrei, mângâindu-l.
În clipa aceea, dinspre aleea parcului apăru Ion, alergând cu sufletul la gură. Îl văzuse pe Andrei aruncându-se în apă și venise cât de repede putuse.
— Rex! strigă el, ochii umplându-i-se de lacrimi.
Se prăbușiră toți trei pe iarbă, îmbrățișându-se. Rex dădea din coadă fără oprire, fericit să fie din nou între prietenii săi.
Din ziua aceea, Gabriela se hotărî să-i ajute. Vorbi cu mama lui Ion și, cu sprijinul unor vecini miloși, reușiră să găsească o soluție pentru ca Rex să nu mai fie un „incomod” în casa lor. Iar Irina, când află că toți știau ce făcuse, nu mai îndrăzni să ridice glasul.
Andrei, Ion și Rex își petrecură din nou zilele jucându-se în parc, iar râsetele lor răsunau peste malul râului. Erau săraci, poate, dar aveau ceea ce mulți bogați nu vor avea niciodată: o prietenie adevărată și o familie mai mare, formată din oameni simpli, care se sprijineau unii pe alții.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”