Când a intrat pe ușă, încă mirosind a cremă de plajă și purtând acel zâmbet satisfăcut, a găsit sufrageria plină. La masă erau fratele lui, cumnata și doi prieteni de familie, toți cu fețe serioase. Pe masă, în fața lor, era un teanc de hârtii.
Eu, sprijinită în baston, m-am ridicat încet din fotoliu. Îi simțeam privirea nedumerită, dar nu i-am dat timp să întrebe.
— Ți-ai făcut bagajele? l-am întrebat calm.
— Cum adică? abia a reușit să îngaime.
Am ridicat din teanc actele de divorț. Cu doar câteva zile înainte, din patul de spital, vorbisem cu avocatul meu, cu banca și cu familia mea. Voiam să mă asigur că atunci când se va întoarce, nu va mai găsi femeia pe care o părăsise în cel mai greu moment al vieții ei.
Fratele lui și-a plecat privirea, rușinat. Cumnata nu-l putea privi în ochi. Și totuși, el părea incapabil să înțeleagă gravitatea situației.
— Ai ales să-ți petreci vacanța, nu să stai lângă mine când aș fi putut să mor. Ai lăsat în urmă o femeie abia capabilă să respire singură, ca să te bronzezi. Ei bine… acum îți poți continua viața fără mine.
Am simțit cum îmi tremură mâinile, dar nu de slăbiciune, ci de puterea pe care nu o mai avusesem de ani de zile.
El a încercat să se apropie, dar am făcut un pas înapoi.
— Tot ce vezi aici… casa, economiile, mașina… sunt pe numele meu. Nici măcar nu va trebui să-ți faci bagajele greu. Le-am pus deja în garaj.
Un murmur a trecut printre cei prezenți. În tăcerea care a urmat, s-a auzit doar tic-tacul ceasului de perete.
— Și încă ceva, am adăugat, cu vocea fermă. Când vei povesti altora despre ce s-a întâmplat, să nu omiți detaliul că ai lăsat o soție la spital, după un accident vascular, pentru un sejur în Maldive. Poate așa vei înțelege de ce nimeni nu va mai avea încredere în tine.
A rămas nemișcat câteva secunde, apoi a luat bagajele și a plecat fără să spună un cuvânt.
După ce ușa s-a închis, m-am așezat din nou în fotoliu, obosită dar liberă. Am privit pe fereastră spre grădina unde soarele apunea peste pomii înfloriți. Era prima dată, după mult timp, când simțeam că respir cu adevărat.
Și am știut, în adâncul sufletului, că de acum înainte îmi voi petrece zilele înconjurată doar de oameni care știu să rămână… chiar și atunci când cerul se prăbușește peste tine.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.