15 copii au dispărut într-o excursie școlară în 1986 — 39 de ani mai târziu, autobuzul școlar este găsit îngropat. În primăvara anului 1986, un grup de 15 elevi și învățătoarea lor au pornit într-o excursie educațională de rutină.
Nu s-au mai întors niciodată. Vehiculul nu a fost găsit. Nicio urmă. Niciun semn. Doar tăcere. Autoritățile au speculat totul, de la o rătăcire la un accident natural. Dar niciun răspuns definitiv nu a apărut vreodată.
Timp de 39 de ani, zona din apropierea lacului Moreni a rămas neatinsă — o cicatrice tăcută în memoria orașului.
Apoi, chiar săptămâna trecută, o echipă de construcții care lucra lângă un drum vechi de acces a lovit ceva neașteptat sub pământ.
Ceea ce au descoperit a șocat comunitatea. Un autobuz școlar corodat. Intact. Neatins. Și încă plin de întrebări fără răspuns.
Au deschis ușa de urgență din spate. Aerul era gros de umezeală și putreziciune. În interior: praf așezat, pete de mucegai, rămășițele fragile ale timpului.
Scaunele erau încă prinse în podea, unele centuri de siguranță erau încă închise. O cutie de prânz roz, decolorată, era ascunsă sub rândul trei. Un pantof mic stătea lângă ieșire, acoperit cu mușchi.
Dar niciun om nu a fost găsit. Autobuzul stătea gol — ca o relicvă sigilată, un mister tăcut conservat în pământ.
În față, lipit lângă scaunul șoferului, se afla un tabel cu numele elevilor — scris de mână, în caligrafia distinctă a domnișoarei Dăneasa, învățătoarea care dispăruse cu ei. Cincisprezece nume, cu vârste între nouă și unsprezece ani.
Și scris dedesubt, cu cerneală roșie, îngroșată:
„N-am ajuns niciodată la lacul Moreni.”
Cazul a fost redeschis imediat. Autoritățile au început investigații minuțioase, folosind tehnologie modernă care nu exista în 1986. Câinii de urmă, dronele și specialiștii în geologie au fost mobilizați în zonă.
După câteva zile, o descoperire uluitoare a fost făcută într-o peșteră naturală, la câțiva kilometri distanță. Pe pereții acesteia se aflau desene copilărești, în culori șterse de vreme, iar pe o piatră mare era scrijelit: „Trăim. Nu ne căutați. Ne e bine.”
În mod incredibil, investigațiile au dus la un sat izolat, aproape complet necunoscut, în munți. Acolo, autoritățile au găsit 13 dintre cei 15 copii, acum oameni în toată firea, care fuseseră salvați atunci de niște localnici după ce autobuzul lor se rătăcise și rămăsese blocat în noroi. Într-un amestec de confuzie, teamă și lipsă de semnal, grupul fusese crezut pierdut.
Domnișoara Dăneasa murise în urmă cu un deceniu, dar fusese pentru ei o adevărată eroină — îi protejase, îi învățase, și împreună construiseră o viață simplă, departe de lume.
Întâlnirea cu familiile rămase în oraș a fost emoționantă, lacrimile și îmbrățișările curgând fără oprire. Și, în sfârșit, după 39 de ani, orașul Moreni a avut parte de o încheiere.
Nu toate misterele se termină tragic. Unele devin minuni.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”
15 copii au dispărut î