”Nu e bună de tine prietene, alta n-ai găsit?” – Au râs oamenii de el… Ea avea 130 kg, el 80. Prietenii râdeau de el, dar el n-a plecat niciodată…
Când Andrei a cunoscut-o pe Larisa, nu a văzut nici kilogramele, nici privirile celor din jur. A văzut zâmbetul ei sincer, ochii calzi și felul în care îl făcea să râdă atunci când nici el nu avea chef de nimic.
Ea avea 130 de kilograme, el abia 80. Diferența era evidentă. Și lumea… era nemiloasă.
Prietenii lui râdeau pe la colțuri. Îi spuneau că „ar putea avea pe oricine”, că „e păcat să se irosească așa”. Uneori, chiar în fața Larisei, glumeau amar:
— Ce faci, frate, o duci în spate până la etaj?
Larisa zâmbea forțat, dar înăuntru… se rupea. Știa cum o vedeau alții. O simțea în fiecare oftat, în fiecare privire aruncată în lift sau în vitrine.
Dar Andrei n-a râs niciodată. N-a plecat niciodată. În schimb, i-a întins mâna.
— Dacă vrei să te schimbi, o facem împreună. Nu pentru lume. Nu pentru mine. Pentru tine. Ca să te simți liberă în pielea ta.
Au început cu pași mici. Plimbări prin parc. Mai puține dulciuri. Apoi sală. Zile în care Larisa plângea, voia să renunțe.
Dar Andrei era acolo. Mereu. O încuraja, o ridica, o aplauda pentru fiecare kilogram dat jos ca și cum ar fi câștigat o medalie.
Într-un an și jumătate, Larisa a slăbit peste 45 de kilograme. Dar mai important decât atât… s-a regăsit. Încrezătoare. Puternică. Frumoasă nu doar în ochii lui, ci și în ai ei.
Astăzi, sunt un cuplu admirat de toți. Nu pentru că ea s-a schimbat fizic, ci pentru că au rămas împreună când era mai greu.
Au devenit parteneri adevărați. Iar când merg împreună de mână pe stradă, nu se mai aud glume. Doar priviri de admirație. Pentru că, într-o lume care judecă rapid, ei au ales să lupte lent. Și să câștige împreună.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din
”Nu e bună de tine prietene, alta n-ai găsit?” – Au râs oamenii de el… Ea avea 130 kg, el 80. Prietenii râdeau de el, dar el n-a plecat niciodată…
Când Andrei a cunoscut-o pe Larisa, nu a văzut nici kilogramele, nici privirile celor din jur. A văzut zâmbetul ei sincer, ochii calzi și felul în care îl făcea să râdă atunci când nici el nu avea chef de nimic.
Ea avea 130 de kilograme, el abia 80. Diferența era evidentă. Și lumea… era nemiloasă.
Prietenii lui râdeau pe la colțuri. Îi spuneau că „ar putea avea pe oricine”, că „e păcat să se irosească așa”. Uneori, chiar în fața Larisei, glumeau amar:
— Ce faci, frate, o duci în spate până la etaj?
Larisa zâmbea forțat, dar înăuntru… se rupea. Știa cum o vedeau alții. O simțea în fiecare oftat, în fiecare privire aruncată în lift sau în vitrine.
Dar Andrei n-a râs niciodată. N-a plecat niciodată. În schimb, i-a întins mâna.
— Dacă vrei să te schimbi, o facem împreună. Nu pentru lume. Nu pentru mine. Pentru tine. Ca să te simți liberă în pielea ta.
Au început cu pași mici. Plimbări prin parc. Mai puține dulciuri. Apoi sală. Zile în care Larisa plângea, voia să renunțe.
Dar Andrei era acolo. Mereu. O încuraja, o ridica, o aplauda pentru fiecare kilogram dat jos ca și cum ar fi câștigat o medalie.
Într-un an și jumătate, Larisa a slăbit peste 45 de kilograme. Dar mai important decât atât… s-a regăsit. Încrezătoare. Puternică. Frumoasă nu doar în ochii lui, ci și în ai ei.
Astăzi, sunt un cuplu admirat de toți. Nu pentru că ea s-a schimbat fizic, ci pentru că au rămas împreună când era mai greu.
Au devenit parteneri adevărați. Iar când merg împreună de mână pe stradă, nu se mai aud glume. Doar priviri de admirație. Pentru că, într-o lume care judecă rapid, ei au ales să lupte lent. Și să câștige împreună.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”
evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”