Porumbarul (Prunus spinosa), cunoscut și sub numele de porumbrel, este un arbust spinos răspândit în Europa. Fructele sale, numite porumbe sau porumboace, sunt folosite tradițional pentru gemuri, siropuri și băuturi, iar florile și frunzele apar în diferite remedii populare.
Toate aceste părți conțin compuși vegetali interesanți, dar nu au aceleași utilizări și nici același nivel de siguranță. Cercetările sunt în principal analize de laborator și studii pe animale; lipsesc studiile clinice care să demonstreze că porumbarul tratează hipertensiunea, diabetul, anemia sau afecțiunile ficatului.
Care parte este „mai puternică”?
Nu există o parte universal „mai puternică”. Depinde ce anume evaluăm:
| Partea plantei | Ce conține | Ce știm în prezent | Utilizare prudentă |
|---|---|---|---|
| Fructele | Antociani, polifenoli, taninuri, fibre | Cel mai bine studiate și folosite alimentar | Gem, sos, compot, sirop sau consum moderat |
| Florile | Flavonoide, inclusiv derivați ai quercetinei și kaempferolului | Utilizări tradiționale, dar dovezi clinice insuficiente | Numai produse corect identificate și dozate |
| Frunzele | Polifenoli și alți compuși defensivi ai plantei | Cercetări predominant de laborator; siguranță slab documentată | Nu sunt recomandate pentru ceaiuri preparate după rețete neverificate |
| Sâmburii | Glicozide cianogenice | Pot elibera compuși toxici dacă sunt zdrobiți sau consumați | Nu se sparg și nu se consumă |
Pentru uz casnic, fructele coapte sunt partea cea mai potrivită și mai bine cunoscută ca aliment. Florile și mai ales frunzele nu trebuie considerate automat sigure doar pentru că sunt naturale.
Fructele de porumbar
Porumbele au gust acru și foarte astringent din cauza taninurilor. Conțin antociani și alți polifenoli care au demonstrat activitate antioxidantă în teste de laborator.
Acest lucru nu înseamnă însă că fructele previn automat bolile cardiovasculare, degenerative sau infecțiile respiratorii. Activitatea antioxidantă măsurată într-o eprubetă nu este echivalentă cu un efect terapeutic demonstrat la om.
Ce beneficii nutritive pot avea?
Consumate ca parte a unei alimentații variate, porumbele pot furniza:
- fibre;
- antociani și alți polifenoli;
- acizi organici;
- cantități variabile de vitamina C;
- pigmenți vegetali antioxidanți.
Nu există dovezi că tratează anemia. Vitamina C poate sprijini absorbția fierului din alimente, dar porumbele nu furnizează suficient fier pentru a înlocui tratamentul anemiei feriprive.
Pot ajuta în diaree?
Taninurile au proprietăți astringente și ar putea reduce temporar fluiditatea scaunului, însă porumbele nu reprezintă un tratament verificat pentru diareea cronică, colită sau infecții intestinale.
În cazul copiilor, vârstnicilor ori al diareei însoțite de febră, sânge, dureri puternice sau semne de deshidratare, nu trebuie folosite ca înlocuitor pentru evaluarea medicală.
Cum pot fi consumate fructele?
Porumbele se culeg numai după identificarea sigură a plantei. Se folosesc fructele coapte, sănătoase, fără mucegai.
După primele brume, fructele pot deveni mai puțin astringente și mai plăcute la gust. Ele nu devin neapărat mult mai dulci, dar frigul le poate modifica textura și percepția gustului. Același efect poate fi obținut prin congelare și decongelare.
Se pot prepara sub formă de:
- gem sau dulceață;
- compot;
- sos pentru carne;
- sirop;
- fructe congelate;
- infuzie sau decoct alimentar.
Produsele cu zahăr trebuie consumate moderat, în special de persoanele cu diabet sau rezistență la insulină.
Decoct simplu din fructe
- 1 lingură de fructe uscate sau congelate;
- 300 ml de apă.
Fructele se fierb aproximativ 10 minute, apoi lichidul se strecoară. Preparatul poate fi consumat ocazional ca băutură alimentară, nu ca tratament pentru diaree, inflamație sau „detoxifiere”.
Sâmburii trebuie să rămână întregi și să fie îndepărtați.
Florile de porumbar
Florile conțin flavonoide, printre care derivați ai quercetinei și kaempferolului. În medicina tradițională au fost utilizate ca laxativ și diuretic ușor.
Totuși, nu există suficiente studii clinice pentru a stabili:
- o doză terapeutică sigură;
- efectul asupra tensiunii arteriale;
- eficiența împotriva edemelor;
- siguranța administrării la copii;
- interacțiunile cu medicamentele.
Prin urmare, ceaiul din flori nu trebuie recomandat pentru tratarea hipertensiunii sau a retenției de apă. Edemele pot avea cauze cardiace, renale, hepatice, venoase sau hormonale și necesită identificarea cauzei.
Afirmația că florile elimină toxinele prin urină ori „drenează limfa” nu este demonstrată.
Frunzele de porumbar
Extractele din frunze au prezentat activitate antioxidantă și antimicrobiană în laborator. Dar rezultatele obținute cu extracte concentrate, realizate în condiții controlate, nu demonstrează că un ceai din frunze tratează:
- steatoza hepatică;
- dischinezia biliară;
- colita;
- infecțiile digestive;
- dezechilibrul florei intestinale;
- constipația cronică.
Nu există dovezi că frunzele „curăță sângele”, ficatul sau sistemul limfatic. În plus, speciile din genul Prunus pot conține glicozide cianogenice în anumite țesuturi vegetale. Din acest motiv, ceaiurile concentrate din frunze, scoarță sau rămurele nu sunt recomandate după rețete găsite online.
Ce arată studiile despre diabet?
Unele extracte din fructe au inhibat în laborator enzimele alfa-glucozidază și alfa-amilază, implicate în digestia carbohidraților. Aceste rezultate descriu un posibil punct de plecare pentru cercetare, nu un tratament disponibil.
Extractele testate în laborator nu sunt echivalente cu fructele, siropul sau ceaiul preparat acasă. Nu s-a demonstrat că porumbele scad glicemia la persoanele cu diabet și nu trebuie combinate cu medicamente antidiabetice în scop terapeutic fără recomandare medicală. Studiul din Pharmaceuticals, 2022
Un alt studiu a identificat în fructe compuși fenolici și activități antioxidante, antimicrobiene și enzimatice în condiții de laborator. Autorii au descris un potențial pentru cercetări viitoare, nu eficiență clinică demonstrată. Studiul din Foods, 2022
Atenție la sâmburi
Sâmburii de porumbar conțin glicozide cianogenice, inclusiv amigdalină și prunasină. Prin zdrobire și digestie, acești compuși pot elibera cianură.
Din acest motiv:
- nu sparge și nu mesteca sâmburii;
- nu îi măcina pentru pulberi;
- nu prepara tincturi din sâmburi zdrobiți;
- îndepărtează fructele deteriorate;
- nu lăsa copiii să se joace cu sâmburii.
Prepararea termică nu justifică folosirea intenționată a sâmburilor măcinați.
Despre inhalațiile cu aburi
Nu există dovezi că aburii unei infuzii din flori de porumbar tratează sinuzita, rinita sau acneea. Inhalațiile deasupra unui vas cu apă fierbinte pot provoca arsuri, mai ales la copii.
Pentru congestie nazală sunt mai sigure soluția salină, hidratarea și recomandările medicului sau farmacistului.
Contraindicații și precauții
Preparatele medicinale din flori sau frunze trebuie evitate fără aviz specializat de:
- femeile însărcinate sau care alăptează;
- copii;
- persoanele cu boli renale, hepatice ori cardiace;
- persoanele care iau diuretice, antihipertensive sau medicamente pentru diabet;
- cei cu alergie la plante din familia Rosaceae.
Fructele foarte astringente pot provoca greață, constipație sau disconfort digestiv dacă sunt consumate în cantitate mare. Siropurile, gemurile și dulcețurile pot conține mult zahăr.
Concluzie
Fructele coapte sunt partea porumbarului cea mai potrivită pentru uz alimentar. Sunt surse de fibre și polifenoli și pot fi transformate în gemuri, sosuri sau băuturi.
Florile au utilizări tradiționale, dar efectele diuretice, laxative și hipotensoare nu sunt suficient demonstrate la oameni. Frunzele sunt și mai slab documentate, iar folosirea lor medicinală acasă nu poate fi recomandată în lipsa unor produse standardizate și a unor date clare de siguranță.
Porumbarul poate fi un aliment interesant, dar nu tratează hipertensiunea, diabetul, anemia, steatoza hepatică sau infecțiile.