După ce ușa s-a închis, Mihai nu s-a dus în bucătărie, așa cum făcea de obicei. Nici nu și-a lăsat geaca pe cuier. S-a oprit în mijlocul sufrageriei și a rămas nemișcat câteva secunde, ca și cum ar fi ascultat ceva.
Mi s-a strâns stomacul.
Apoi a scos telefonul și a trimis un mesaj. Nu vedeam ce scria, dar gesturile lui erau grăbite, nervoase. După nici cinci minute, soneria a sunat.
Am simțit cum mi se face frig pe șira spinării.
Mihai a deschis ușa și în casă a intrat o femeie. O femeie pe care nu o mai văzusem niciodată. Îmbrăcată elegant, cu pantofi scumpi, păr coafat perfect. Nu părea genul de om care să vină în vizită „la o cafea”.
S-au salutat scurt. Fără îmbrățișări. Fără zâmbete.
S-au așezat la masă.
Eu tremuram în fața ecranului.
Femeia a scos din geantă o mapă groasă și a întins-o pe masă. Mihai a deschis-o și a început să răsfoiască niște hârtii. Recunoșteam unele documente. Copii după acte. Ale noastre.
Apoi, momentul care m-a lăsat fără aer.
Mihai s-a ridicat, a mers direct la etajera din spatele căreia era seiful și a apăsat exact în locul ascuns. Ușa seifului s-a deschis.
Știa.
Femeia s-a apropiat și ea. Au numărat banii împreună. Bancnote de 100 și 200 de lei. Toate economiile noastre. Bani strânși pentru avansul la o casă lângă București. Aproape 60.000 de lei.
Am izbucnit în plâns.
Dar nu s-au oprit acolo.
Femeia a început să vorbească agitat, gesticulând. Mihai părea tot mai nervos. La un moment dat, a lovit masa cu pumnul. Sunetul m-a făcut să tresar, de parcă aș fi fost acolo.
În cele din urmă, a împins banii spre ea.
A luat doar o parte.
Restul i-a pus la loc în seif.
Femeia a plecat.
Mihai a rămas singur, cu capul în mâini.
În acea seară, n-am dormit deloc.
Am derulat toate înregistrările din cele două săptămâni. Femeia venise de trei ori. De fiecare dată, aceeași scenă. Documente. Discuții. Bani.
Când Mihai s-a întors de la muncă a doua zi, l-am așteptat în sufragerie. Camera era oprită. Sau așa credea el.
I-am spus calm că am văzut tot.
Fața i s-a schimbat complet.
A încercat să mintă. Stângaci. Apoi a tăcut.
În cele din urmă, a spus adevărul.
Femeia era sora lui. Despre care nu-mi vorbise niciodată. Avea datorii mari. Hârtii cu executorul. Amenințări. Dacă nu plătea, urma să-și piardă apartamentul.
Mihai nu știa cum să-mi spună. Știa că nu aș fi fost de acord să riscăm economiile noastre. Așa că a ales să decidă singur.
Nu m-a înșelat.
Dar m-a trădat.
Am stat ore întregi de vorbă. Am plâns amândoi. Am realizat cât de ușor se poate rupe încrederea, chiar și într-o familie care pare „normală”, ca toate celelalte.
Banii i-am recuperat parțial. Restul i-am pus deoparte din nou. Încet. Leu cu leu.
Astăzi, seiful e gol.
Dar casa e mai sinceră.
Iar camera încă merge.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.