Matei a înghițit din nou în sec.


— De la chioșcul de ziare. Poza dumneavoastră e peste tot. Spun că sunteți omul care a pornit de jos.

Iulian a rămas câteva secunde pe gânduri. Ploaia bătea mărunt în asfalt, iar luminile vilei sclipeau liniștitor, ca și cum nimic rău nu s-ar fi putut întâmpla acolo.

— Lasă-mă, Andrei — i-a spus șoferului, calm.

Bărbatul a ezitat, apoi i-a dat drumul copilului.

— Cum te cheamă? — a întrebat Iulian.

— Matei.

— Matei, ești sigur de ce spui?

Băiatul a dat din cap hotărât.


— Pe viața mea. Am auzit tot. Au zis că pleacă înainte de ora opt.

Iulian s-a uitat la ceas. Fără cinci.

A făcut un pas înapoi și a scos telefonul.


— Sunați la 112. Spuneți că suspectăm o scurgere de gaz și posibil sabotaj.

Șoferul a clipit surprins, dar a ascultat.

În câteva minute, liniștea străzii s-a spart de sirene. Pompierii au intrat în curte, poliția a blocat zona, iar din garaj au fost scoși trei bărbați încătușați. Unul dintre ei înjura, altul se uita în pământ.

Un pompier a dat verdictul clar:
— Dacă intrați în casă și aprindeați lumina, nu mai apucați dimineața.

Iulian a simțit cum i se taie picioarele. S-a sprijinit de mașină și s-a uitat spre Matei, care stătea ud până la piele, tremurând.

— Mi-ai salvat viața — a spus simplu.

În seara aceea, logodnica lui a fost dusă la audieri. Totul ieșea la iveală: datoriile ei, hârtia cu datorie ascunsă, asigurarea de viață, planul rece și calculat.

Matei a fost dus la spital, încălzit, hrănit. Pentru prima dată după mult timp, a dormit într-un pat adevărat.

Dimineața, Iulian a venit personal să-l vadă.

— N-ai pe nimeni? — l-a întrebat.

Matei a dat din cap.
— Doar strada.

Iulian a oftat.
— Și eu am dormit pe stradă când eram de vârsta ta. Sub un pod, lângă Gara de Nord.

Băiatul l-a privit uimit.

— Vrei să vii cu mine? — a continuat el. — La început, la un centru. Școală. O masă caldă. Restul vedem pe parcurs.

Matei n-a răspuns imediat. Apoi a zâmbit timid.
— Da.

Anii au trecut.

Matei a învățat, a muncit, a crescut. Nu i-a fost ușor, dar n-a mai fost singur. A terminat liceul, apoi o școală de meserii. Iulian nu i-a dat bani de-a gata, ci șanse.

Într-o zi, la inaugurarea unui adăpost pentru copii fără casă, Matei stătea pe scenă, cu emoții în voce.

— Dacă n-aș fi strigat atunci… n-aș fi fost aici azi.

Iulian, din primul rând, a aplaudat cu ochii umezi.

Uneori, o viață se schimbă nu pentru că cineva e bogat, ci pentru că un copil flămând a avut curajul să nu tacă.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.

NU INTRAȚI ÎN CASĂ, LOGODNICA V-A ÎNTINS O CAPCANĂ!