Clara nu a mai gândit.
A aruncat mănușile, geanta, tot.
A alergat spre ei.
A strigat, dar nu știa ce spune.
Numele lor, poate.
Sau o rugăciune.
Mașina a apărut la capătul străzii, neagră, lucioasă, prea rapidă pentru liniștea acelui cartier.
Șoferul a claxonat.
Un sunet ascuțit, disperat.
Luca a împiedicat un picior.
Matei s-a oprit brusc.
Clara i-a prins în brațe cu o forță născută din frică pură.
S-a prăbușit cu ei pe asfalt, rostogolindu-se spre bordură.
Mașina a trecut la câțiva centimetri de ei.
Totul s-a oprit.
Un zgomot surd.
Respirații sacadate.
Plâns.
Alexandru a ajuns lângă ei și a căzut în genunchi.
Nu spunea nimic.
Doar îi ținea strâns, ca și cum ar fi putut dispărea.
Luca și Matei plângeau cu fețele lipite de gâtul Clarei.
— De ce ne dai afară? a sughițat Matei.
— Ce-am făcut rău?
Alexandru a ridicat capul.
— Ce ați spus? a întrebat, încet.
— Tata a zis că nu mai avem nevoie de ea…
— Dar noi avem… a spus Luca, printre lacrimi.
— Ea e mama noastră.
Cuvintele au căzut ca un trăsnet.
Alexandru a simțit ceva ce nu mai simțise niciodată într-o sală de ședințe sau la o semnare de contracte.
Rușine.
S-a uitat la Clara.
A văzut mănușile, lacrimile, uniforma.
Și a înțeles.
O concediase pentru că era „prea atașată”.
Pentru că îi era teamă să nu înlocuiască o mamă moartă.
Pentru că nu voia să simtă durerea copiilor lui.
Se ridică greu.
— Iartă-mă, a spus.
— Am fost orb.
Clara nu a răspuns.
Copiii s-au agățat și mai tare de ea.
— Vrem să rămână, a spus Matei hotărât.
— Fără ea nu dormim.
Alexandru a oftat adânc.
— Nu doar că rămâi, a spus el.
— Dacă vrei… nu mai ești bonă.
Clara l-a privit, neîncrezătoare.
— Ești parte din familie.
În seara aceea, trolerul a rămas pe trotuar.
Iar într-o casă mare și rece, cineva a învățat că banii nu țin loc de îmbrățișări.
Și că uneori, o inimă simplă valorează mai mult decât tot imperiul tău.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.