Alexandru a încremenit în prag. Pentru o fracțiune de secundă, mintea i-a refuzat realitatea. Apoi a alergat.

Când a intrat în bucătărie, scena i-a tăiat respirația. Mama lui era trasă de braț, cu lacrimi pe obraji, iar Valentina avea mâna ridicată, cu fața schimonosită de furie.

— Ce faci?! — a urlat Alexandru.

Valentina a încremenit. Culoarea i s-a scurs din obraji.

— Alexandru… eu… nu e ce crezi…

— Dă-i drumul! ACUM! — vocea lui a zguduit pereții.

Valentina i-a dat drumul brusc. Clara s-a prăbușit pe un scaun, tremurând.

Alexandru s-a dus direct la mama lui. A văzut urmele unghiilor pe braț, vânătaia care începea să se contureze.

— Mamă… — i-a spus încet. — De ce n-ai spus nimic?

Clara a izbucnit în plâns.

— Am tăcut… pentru tine, mamă. Să fii fericit.

Atunci, ceva s-a rupt definitiv în el.

Alexandru s-a ridicat și s-a întors spre Valentina. Nu mai era furie. Era ceva mult mai rece.

— Ieși din casa mea.

— Alexandru, te rog, a fost o neînțelegere… era nervoasă, a spart paharul…

— Ieși. Acum.

— Dar nunta… invitațiile… — a bâiguit ea.

— Nunta e anulată. Azi. Și dacă mai ridici vreodată mâna la cineva, te asigur că răspunzi în fața legii.

Valentina a încercat să spună ceva, dar privirea lui nu-i mai lăsa loc de negociere. A plecat trântind ușa.

Casa a rămas tăcută.

Alexandru s-a așezat lângă mama lui, i-a luat mâinile aspre între ale lui.

— De azi înainte, nimeni nu te mai umilește. Niciodată.

Au trecut luni. Alexandru a vândut vila. S-au mutat într-o casă simplă, luminoasă, cu flori în curte. Tanti Clara gătea din nou, nu din obligație, ci din bucurie. Râdea mai mult.

Într-o dimineață, Alexandru a prins-o privind pe fereastră.

— La ce te gândești, mamă?

— Că bogăția nu stă în marmură și pahare scumpe. Ci în liniște.

Alexandru a zâmbit. În sfârșit, înțelegea și el.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.

„Nu mă mai lovi!”: S-a întors acasă pentru că uitase ceva și a descoperit adevărul crud