Camera mică era modestă, dar curată. Un pătuț de copil lângă sobă, o masă mică, două scaune vechi. Sergiu dormea, cu pumnii strânși și respirația liniștită. Igor a simțit cum i se strânge ceva în piept. N-a spus nimic.
În noaptea aceea n-a dormit aproape deloc. Stătea pe patul vechi al bunicului și se uita în tavan. Gândurile îl loveau unul după altul. Valentina. Creditul. Copilul care n-a mai fost. Și copilul care dormea acum sub acoperișul lui.
Dimineața, casa mirosea a cafea și pâine prăjită.
— Am sperat să nu vă trezesc, a spus Viorica încet. Sergiu se trezește devreme.
— E în regulă, a răspuns Igor. Nici n-am dormit.
Au mâncat în liniște. Apoi Igor a ieșit în curte. A privit gardul strâmb, nucul bătrân, fântâna. Totul era exact ca în copilărie. Pentru prima dată după multe luni, nu mai simțea grabă.
Zilele au trecut încet. Igor a reparat ce era stricat, a schimbat câteva scânduri, a curățat grădina. Vecinii îl salutau, îl ajutau. Viorica muncea și ea, fără să se plângă. Seara, Sergiu alerga prin curte și râdea cu gura până la urechi.
Într-o seară, Igor a întrebat:
— Tatăl lui…?
— A plecat când am rămas însărcinată. A zis că nu e pregătit. N-am mai auzit de el.
Igor a dat din cap. Înțelesese fără alte explicații.
Într-o dimineață, Valentina l-a sunat. Vorbea rece, grăbit. Actele de divorț erau gata. Igor a închis telefonul fără să spună nimic. A mers în curte și a stat mult pe bancă.
Seara, a intrat în casă hotărât.
— Viorica, nu vând casa. Rămân aici.
— E sigur?
— Da. Și… dacă vrei, puteți rămâne și voi. Oficial. Fără chirie. Ajutați-mă să nu fiu singur.
Viorica a lăcrimat. Sergiu s-a agățat de piciorul lui Igor și a râs.
În acea clipă, Igor a înțeles. Nu totul în viață se repară cu bani sau cu planuri. Uneori, ceea ce pierzi îți lasă loc pentru ceva mai adevărat.
Casa bunicului nu mai era doar o casă. Era din nou un cămin.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.