A treia oară când Elena s-a apropiat de masa lor, liderul s-a ridicat brusc.
A prins-o de mânecă.
— Stai puțin, a zis el, cu un zâmbet murdar.
Într-o fracțiune de secundă, a tras tare. Materialul subțire al uniformei s-a rupt cu un sunet sec, ca o palmă peste liniște.
Localul a încremenit.
Elena a făcut un pas înapoi, instinctiv, strângându-și bluza ruptă la piept. Respira greu. Nu de frig. De rușine.
Râsetele lor au izbucnit, groase, batjocoritoare.
— Uite, bă, spectacol pe gratis! a strigat unul.
Moș Ghiță a ieșit din bucătărie, dar s-a oprit la doi pași. Era bătrân. Știa că nu are nicio șansă.
Elena nu a țipat. Nu a plâns. Ochii i s-au umplut de lacrimi, dar și le-a înghițit. A făcut un singur lucru: s-a întors spre ușă.
Clopoțelul a sunat.
În prag stătea un bărbat în geacă simplă, cu umerii lați și privirea adâncă. Avea mâinile crăpate de muncă și o cicatrice veche pe sprânceană.
Marin.
Soțul ei.
Când i-a văzut bluza ruptă și chipul alb ca varul, ceva s-a rupt și în el.
Nu a ridicat vocea.
A pășit încet spre masa din mijloc.
— Cine? a întrebat calm.
Liderul s-a întors, râzând încă.
— Ce, bă, ești bodyguardul?
Marin a pus mâna pe spătarul banchetei și a strâns. Vinilinul a scârțâit sub degete.
— Cine a atins-o?
Râsetele au murit.
Primul pumn a venit rapid. Precise. Fără furie oarbă. Doar hotărâre.
Al doilea bărbat a încercat să sară, dar Marin l-a prins de guler și l-a trântit de masă. Farfuriile au zburat. Cafeaua s-a vărsat.
Al treilea a apucat să scoată un cuțit mic.
Greșeala lui.
În mai puțin de două minute, toți trei erau la pământ, gemând. Marin stătea deasupra lor, respirând adânc.
— Aici e România, a spus rar. Și femeile se respectă.
A scos telefonul.
— Poliția? Da. Trei indivizi violenți. La La Drum Bun.
Când a închis, s-a întors spre Elena. I-a pus geaca lui pe umeri.
— Hai acasă, i-a spus încet.
Clienții au început să respire din nou. Cineva a aplaudat. Alt cineva a șters o lacrimă.
Afară, sirenele se apropiau.
În seara aceea, Elena a înțeles ceva simplu.
Nu toți eroii poartă uniforme.
Unii poartă tăcerea. Și intervin exact când trebuie.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.