— Ai mai lucrat cu pacienți greu de stăpânit? a întrebat femeia, pe un ton tăios.
— Am lucrat cu oameni, a răspuns Ana simplu. Și oamenii sunt diferiți.
Femeia a pufnit scurt, dar s-a dat la o parte.
Camera lui Alexandru Ionescu era mare, dar rece. Draperiile groase țineau lumina afară, iar aerul mirosea a medicamente și nervi vechi. El stătea în pat, slăbit, cu ochii scufundați în orbite, dar privirea încă ascuțită.
— Altă proastă trimisă să fugă plângând, a mormăit el. Cât îți dau? 5.000 de lei pe lună? Nu meriți nici jumătate.
Ana nu a răspuns. A pus geanta jos, calm, și a deschis fereastra.
— Ce faci?! a răcnit el. Închide! Mă trage curentul!
— Aerul nu mușcă, domnule Ionescu, a spus ea liniștită. Dar lipsa lui, da.
El a rămas mut pentru o clipă. Nimeni nu-i mai vorbise așa.
Zilele au trecut. Insulte. Farfurii aruncate. Medicamente scuipate. Ana le-a strâns pe toate fără scandal. Îi vorbea dimineața. Îi citea seara. Îi spunea ce se mai întâmplă în lume, ce a mai crescut la piață, cât e pâinea.
Într-o noapte, Alexandru a cedat. A început să plângă, cu hohote uscate.
— Mi-e frică, a șoptit el. Nu de boală. De singurătate.
Ana i-a pus mâna pe umăr.
— Frica trece mai ușor când nu ești singur.
De atunci, tonul lui s-a schimbat. Nu peste noapte. Dar puțin câte puțin. A început să mănânce. Să doarmă. Să asculte.
Medicii au observat. Analizele s-au îmbunătățit. Nu era magie. Era grijă.
După șase luni, Alexandru mergea sprijinit, dar mergea. Într-o dimineață, i-a întins Anei un plic.
— Contract nou. Salariu dublu. Și… mulțumesc.
Ana a zâmbit pentru prima dată cu adevărat.
Cu banii, și-a reparat casa mamei. A plătit datoriile. Tatăl ei a primit tratamentul de care avea nevoie.
Iar Alexandru Ionescu a învățat, poate pentru prima dată, că nu averea îl ținea în viață.
Ci un om care nu a fugit.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.