Când s-a aplecat să strângă farfuriile, unul dintre ei i-a apucat mâneca.
Nu tare.
Nu violent.
Doar suficient cât să fie umilitor.
— Hai, zâmbește, că doar de-aia ești aici, a șoptit el, prea aproape.
Elena s-a oprit.
Pentru o clipă, toată tura ei de ani de zile a trecut prin minte: nopți obosite, clienți nervoși, jigniri înghițite.
Și promisiunea făcută odată.
A inspirat adânc.
— Vă rog să-mi dați drumul, a spus rar.
Liderul a râs și, într-o mișcare bruscă, i-a smuls uniforma la piept. Materialul a cedat cu un sunet sec.
Restaurantul a înghețat.
Cineva a scăpat un pahar.
O femeie a dus mâna la gură.
Moș Mircea a făcut un pas înainte, dar s-a oprit.
Elena a rămas nemișcată, ținând materialul rupt.
Atunci s-a auzit clopoțelul ușii.
Ting.
Un sunet banal.
Dar suficient.
Bărbatul care a intrat nu părea grăbit. Purta o geacă simplă, bocanci curați, și avea o prezență care tăia aerul.
Privirea i s-a oprit direct pe Elena.
Pe uniforma ruptă.
Pe mâna bărbatului care încă râdea.
— Ia mâna de pe soția mea, a spus calm.
Vocea lui nu era tare.
Dar a fost suficient.
Cei trei s-au întors.
— Și tu cine ești? a râs liderul.
Matei Mărculescu a scos telefonul și l-a pus pe masă.
— Cinci minute, a spus. Atât aveți la dispoziție să ieșiți singuri.
— Sau?
Matei a zâmbit. Un zâmbet scurt, fără bucurie.
— Sau află poliția, patronii firmelor voastre, și toți cei care vă știu ce faceți când credeți că nu vă vede nimeni.
A apăsat un buton.
Pe ecran au apărut fotografii.
Mesaje.
Înregistrări.
Fețele celor trei s-au schimbat.
Unul a înghițit în sec.
Altul a făcut un pas înapoi.
— Hai… nu e nevoie… a bâiguit liderul.
— Ba e, a spus Matei. E nevoie să învățați ceva.
În mai puțin de un minut, au ieșit din local, cu capetele plecate.
Tăcerea a rămas.
Matei s-a apropiat de Elena și și-a pus geaca pe umerii ei.
— Hai acasă, i-a spus încet.
În acea seară, „Popasul lui Mircea” a învățat că blândețea nu înseamnă slăbiciune.
Și că uneori, în spatele celei mai liniștite femei, stă un bărbat care nu uită și nu iartă umilința.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.