Ușa s-a închis încet în urma lor.
Nu cu zgomot. Nu cu scandal. Doar un clic sec, care a tăiat aerul din apartament.
Am rămas în mijlocul holului, cu paltonul pe mine și cu mâinile goale. Atât. Nici lacrimi, nici țipete. Doar un gol care mi-a coborât din piept până în stomac.
M-am așezat pe marginea patului și m-am uitat în jur. Apartamentul părea dintr-odată străin. Fiecare mobilă îmi amintea că nu fusese niciodată cu adevărat al meu. Că trăisem aici ca pe vârfuri, cu grijă să nu deranjez.
Telefonul a vibrat.
Un mesaj de la Costică:
„Stau câteva zile la mama. Să ne calmăm. Vorbim.”
Câteva zile. Așa începeau toate plecările definitive.
În noaptea aia n-am dormit. Dimineața, când soarele a intrat prin perdea, am simțit ceva nou. Nu furie. Nu durere. Ci o claritate rece.
Am deschis dulapul și am început să strâng. Nu multe lucruri. Doar ale mele. Hainele, actele, pozele cu părinții mei, cartea de bucate moștenită de la bunica.
La prânz, am ieșit din apartament cu două genți.
Am mers direct la o prietenă, Ana. M-a primit fără întrebări. Doar mi-a pus o ciorbă pe masă și mi-a spus să mănânc.
După trei zile, a sunat Costică.
— Maria, mama e foarte supărată. A zis că dacă nu vii să-ți ceri scuze, nu se mai întoarce niciodată acasă.
— Care acasă? am întrebat calm.
A tăcut.
— M-am săturat, Costică. Șapte ani am tăcut eu. De acum, nu mai tac.
După o săptămână, mi-am găsit o garsonieră mică, la marginea orașului. Chirii mari, bani puțini, dar liniște. Am pus condimentele unde am vrut. Nimeni nu le-a mutat.
Am început să respir din nou.
După o lună, am primit actele de divorț. Le-am semnat fără să-mi tremure mâna.
Am aflat mai târziu că Zinaida Pavlovna se plângea tuturor că „nora a destrămat familia”. Că eu sunt vinovată.
Nu m-am mai justificat.
Pentru prima dată, nu mai eram nora cuiva. Nu mai eram musafiră. Eram eu.
Și, culmea, abia atunci am început să trăiesc cu adevărat.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.