În timp ce telefonul încă vibra slab pe masă după apel, am rămas câteva secunde nemișcat. Casa era liniștită, cu excepția respirației line a Cristinei, care dormea pe canapea. Privind-o, un val de hotărâre mi-a trecut prin tot trupul. Nu mai era loc de ezitare.
Mi-am luat haina groasă, pentru că afară începea să se lumineze, iar frigul de februarie mușca fără milă. Am ieșit pe prispa casei și am inspirat adânc aerul rece. Așa începeau diminețile în România — cu liniște, cu un sat care încă doarme, cu miros de lemne arse în sobele vecinilor. Dar pentru mine, dimineața asta era începutul unei lupte pe care nu mai puteam s-o amân.
Mihai a ajuns în zece minute. A coborât din mașina de poliție trăgându-și căciula pe frunte, cu fața încrețită de îngrijorare.
— Simioane… îmi pare rău că treci prin asta. Hai să terminăm treaba ca la carte.
Am dat din cap. Nu aveam cuvinte.
Am urcat amândoi în autospecială și am pornit spre casa Cristinei. Pe drum, nicio vorbă. Doar farurile care tăiau întunericul și gândurile mele, care se învârteau în același cerc: „Puteam să opresc asta mai devreme… Puteam să o protejez…”
Când am oprit în fața casei lor, m-a lovit imaginea care altădată îmi aducea liniște: jardinierele puse de Cristina, felinarul mic de la intrare, perdelele albe. Toate păreau acum martori tăcuți ai durerii ei.
Titus era acasă.
Lumina din dormitor era aprinsă.
Mihai m-a privit scurt.
— Ține-te tare. Procedăm legal.
Am bătut în ușă, tare și hotărât. De data asta, în miez de dimineață, nu mai era teamă în gestul meu. Era dreptate.
Titus a deschis cu ochii roșii, mirosind a alcool și a parfum străin. S-a blocat când m-a văzut în uniformă, cu ecusonul strălucind în lumina de pe hol.
— Ce caută poliția la mine la ora asta? — a mârâit.
— Soția ta e la mine, — am spus. — Și ai multe de explicat.
Mihai i-a citit drepturile, calm, în timp ce eu îl fixam. Titus încerca să se justifice, să inventeze povești, dar vocea îi tremura. Nu mai era macho-ul care ridicase mâna la Cristina. Era doar un bărbat speriat, prins.
— O să plătești pentru ce ai făcut, — i-am spus încet. — Și nu doar în fața legii.
În timp ce îl încătușam, pentru prima oară am văzut în ochii lui ceva ce Cristina nu văzuse niciodată: frică.
L-am condus la mașină, iar vecinii, treziți de zgomot, se uitau printre perdele. Și poate că unora li s-a părut că e prea devreme pentru scandal, dar pentru mine era prea târziu pentru orice altceva.
Când totul s-a terminat, m-am întors la Cristina. Dormea încă, cu fața mai liniștită decât în noaptea aceea cumplită. M-am așezat lângă ea, iar uniforma mi s-a părut mai ușoară.
Nu există bătrânețe pentru un tată când vine vorba de copilul lui.
Când s-a trezit, soarele lumina deja camera.
— S-a terminat? — m-a întrebat cu voce stinsă.
— Da, iubita mea. S-a terminat.
A izbucnit în plâns — nu de durere, ci de ușurare. Am strâns-o în brațe și am simțit cum, pentru prima dată în ani, aerul din casă se limpezește.
În zilele următoare, Cristina și-a strâns lucrurile, și-a depus divorțul și a început terapia. Și, pas cu pas, am văzut cum se ridică din nou, mai puternică decât credea ea.
Iar eu?
Am înțeles că uniforma, oricât de veche, nu era doar o bucată de stofă. Era promisiunea că, atunci când cineva drag ajunge la pământ, te ridici și lupți pentru el.
Și asta e o datorie pe care un tată nu o lasă niciodată să se prăfuiască în dulap.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.