În dimineața asta, am ieșit în curte — doar ca să ud florile și să văd dacă pisicile nu au mai împrăștiat nisipul, ca de obicei. Dar cum am deschis poarta, m-a izbit un miros îngrozitor. Parcă mi s-a strâns pieptul și am simțit un gust metalic în gură.

Am făcut câțiva pași și m-am oprit brusc. Ceva se mișca pe pământ, lângă stratul cu flori. 

În fața mea era ceva cleios, roșiatic, ca și cum ar fi fost întors pe dos. Mirosea a carne putrezită, de parcă cineva ar fi ascuns pe undeva un animal mort. Am făcut un pas înapoi, cu inima bătându-mi tare, și cele mai negre gânduri mi-au trecut prin minte.

„Ce-o fi asta? O larvă? O creatură ciudată? Rămășițele vreunui… ceva din altă lume?” Nu puteam să-mi dau seama. 

Am scos telefonul, am făcut o poză și, strâmbând din nas din cauza mirosului, am început să caut pe internet.

Când am scris „ciupercă roșie, cleioasă, cu miros de hoit”, rezultatul care a apărut m-a făcut să mă cutremur. Am înțeles atunci ce era, și mi s-a făcut pielea de găină.  Continuarea, în primul comentariu. 

„Anthurus archeri – o ciupercă străină, cunoscută drept degetele diavolului.”

Se pare că ciuperca asta chiar există. Provine din Australia și Tasmania, dar, cu timpul, s-a răspândit peste tot în lume.

La început arată ca un ou alb, dar apoi din el ies niște tentacule roșii, ca niște gheare sau degete.

Tentaculele astea sunt acoperite cu o substanță cleioasă și răspândesc un miros de putreziciune ca să atragă muștele, care îi duc sporii mai departe.

Oamenii care o văd prima dată cred adesea că au dat peste rămășițele unui extraterestru. Unii chiar sună la poliție sau la salvare.

Dar e doar o ciupercă. Vie, ciudată și, probabil, una dintre cele mai înfricoșătoare creații ale naturii.

Acum ocolesc locul ăla în fiecare zi. Nici nu mai ud florile de acolo.

Să crească în pace — „darul diavolului” n-ar trebui tulburat.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.

În dimineața asta, am ieșit în curte