Iulia a tăcut. În aer plutea un miros ciudat, de parfum scump amestecat cu neliniște. A simțit cum mâinile mamei îi tremurau ușor când i-au atins obrazul.
— E pentru binele tău, i-a spus Grațiela. Ai încredere în mine.
Două zile mai târziu, un bărbat în costum negru a oprit în fața casei. Mașina scumpă, cu motorul care abia murmura, părea ruptă dintr-o altă lume. Iulia, cu un mic bagaj în brațe, asculta fiecare sunet — ușa grea care se deschidea, pașii apăsați ai bărbatului, vocea lui joasă care spunea doar: „Sunteți gata?”.
Grațiela a dat din cap, dar Iulia nu a văzut. A simțit doar mâna mamei care i-a strâns degetele o clipă, prea scurt, prea rece. Apoi pașii s-au îndepărtat.
Drumul până la casa milionarului a fost lung și tăcut. Mașina mirosea a piele nouă, iar aerul condiționat o făcea să tremure. Nu știa încotro merge, dar inima îi bătea cu putere.
Când au ajuns, a auzit porți metalice deschizându-se și o voce gravă spunând: „Bine ai venit, Iulia.” Era vocea lui — calmă, dar cu o greutate pe care nu o putea înțelege.
Casa era uriașă. Podelele trosneau ușor sub tocurile femeii care o conducea înăuntru. „Aici o să stai”, i-a spus. Camera mirosea a lavandă și a curat, dar aerul era rece, lipsit de viață.
Seara, când a venit momentul să-l întâlnească, a simțit un val de teamă. Domnul Andrei — așa îl numea toată lumea — i-a vorbit cu blândețe. „Nu te teme, aici ești în siguranță.” Dar vocea lui avea o tristețe pe care nici ea nu o putea ignora.
La cină, i-a spus că își pierduse soția cu ani în urmă și de atunci nu mai suporta liniștea. Iulia l-a ascultat în tăcere, simțind cum durerea din vocea lui răsună în ea. Nu știa dacă era milă sau altceva, dar simțea că bărbatul acela nu era ca ceilalți.
În prima noapte, Andrei a făcut ceva ce Iulia nu se aștepta. A adus un mic pian în camera ei. „L-am aflat dintr-o fotografie… am vrut să-l ai aproape.” Iulia și-a dus mâinile la clape, tremurând.
Când a început să cânte, casa întreagă a prins viață. Sunetele s-au ridicat ca o rugăciune, umplând fiecare colț. Când a terminat, Andrei era în picioare, cu ochii umezi. „Așa suna liniștea înainte să o pierd”, a spus încet.
Din acea seară, ceva s-a schimbat. Între ei s-a născut o căldură ciudată, un amestec de respect, compasiune și dorința de a repara ceva ce viața le luase amândurora.
Iulia a început să simtă lumea altfel — prin pașii lui, prin felul în care îi aranja florile pe masă, prin felul în care îi aducea o cană de ceai fierbinte fără să spună nimic.
Dar într-o seară, când a cerut să vorbească cu mama ei, Andrei a tăcut. Apoi, cu o voce grea, i-a spus: „Iulia… mama ta nu ți-a găsit un loc de muncă. Te-a vândut.”
Fata a simțit cum aerul dispare. Lumea, pe care oricum nu o vedea, s-a prăbușit în întuneric.
— Te rog, nu te speria, a continuat el. Nu vreau nimic de la tine. Vreau doar să te protejez. Am fost ca tine cândva — singur, pierdut, trădat.
Lacrimi fierbinți i-au curs pe obraji. Pentru prima dată, nu din neputință, ci din recunoștință. Nu-l vedea, dar îl simțea aproape, mai aproape decât fusese vreodată cineva.
De atunci, viața ei s-a schimbat. Nu pentru că trăia într-o casă mare, ci pentru că învățase că bunătatea adevărată nu are preț.
Iar când, peste luni, Andrei a întrebat-o: „Vrei să vezi lumea, Iulia? Cu adevărat?”, ea a zâmbit. O nouă operație, o nouă speranță. Iar când a deschis ochii pentru prima dată și l-a văzut, a știut.
Nu cumpărase o viață. O salvase.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.