Cei care o auzeau spuneau doar un „a, ce drăguț” și se întorceau imediat la paharele lor de șampanie. Nimeni nu stătea de vorbă cu ea. Nici măcar mama adoptivă nu o privea în ochi. Raluca se obișnuise deja cu asta, dar în ziua aceea, în mijlocul atâtor flori și lumini, simțea un nod în gât.
Se gândea la ziua în care a fost adusă prima dată în casa lor. Avea doar zece ani, hainele rupte și ochii plini de teamă. Patricia o primise cu un zâmbet fals, iar Irina, pe atunci o fetiță răsfățată, o măsurase din cap până-n picioare ca pe o concurentă la un concurs de frumusețe. „Să nu crezi că ești sora mea”, îi spusese chiar din prima zi.
Anii au trecut, și de fiecare dată când Raluca făcea ceva bine, Irina trebuia să fie mai bună. Dacă Raluca lua premiu la școală, Irina primea o excursie în străinătate. Dacă Raluca spăla vasele, Irina era lăudată că „nu se murdărește cu treburi de slugă”.
La 18 ani, Raluca a vrut să plece. Dar Patricia i-a spus că are o datorie față de familie, că trebuie să muncească puțin „ca să-și plătească binele primit”. Așa a rămas, ajutând în casă, la curățenie, la mese, ca o slujnică nevăzută.
În seara aceea, când Irina urma să devină doamna unui bărbat bogat, Raluca își spunea că trebuie să reziste. Doar câteva ore, și totul se va termina. Dar viața avea alte planuri.
Când toți invitații s-au așezat la mese, s-a auzit un zgomot puternic la intrare. Ușa s-a deschis și, în prag, a apărut un bărbat îmbrăcat impecabil, cu o prezență care făcea toți oamenii să se întoarcă. În spatele lui, o mașină neagră strălucea sub lumini.
Irina a zâmbit larg, convinsă că este unul dintre partenerii de afaceri ai soțului ei. Dar bărbatul nu s-a dus spre ea. A privit în jur, și ochii lui s-au oprit asupra Ralucăi.
S-a apropiat încet, ignorând privirile curioase și șoaptele care umpleau sala. „Te cauți de mult”, a spus el, cu o voce calmă. Raluca, speriată, a făcut un pas înapoi. „Pe mine?”
Bărbatul a dat din cap. „Da. Sunt Alexandru Marinescu. Fratele celui care ți-a dat odată o șansă… înainte ca familia asta să te aducă aici.”
Liniște totală. Patricia s-a ridicat de la masă, palidă. Irina și-a pierdut zâmbetul. Alexandru a scos o foaie din buzunar. „Contractul de adopție. Invalid. Falsificat.”
Câteva femei au tresărit. Un invitat a scăpat un pahar pe jos. Raluca tremura, neînțelegând ce se întâmplă. Alexandru a continuat: „De azi, nu mai ești datoria nimănui. Ești liberă. Și dacă vrei, vină cu mine. Ai un loc în firma mea. Sau poți rămâne aici, printre cei care te-au legat odată de un stâlp.”
Cuvintele lui au tăiat aerul ca un cuțit. Patricia a început să se justifice, spunând că a fost doar o greșeală, că a vrut doar binele fetei. Dar Irina, roșie la față, a strigat: „E o mincinoasă! Nu merită nimic!”
Raluca s-a uitat în jur. Aceiași oameni care o ignoraseră acum o priveau fascinați. A respirat adânc, și cu o voce liniștită, dar plină de forță, a spus:
„Eu nu cer nimic. Doar să plec de aici.”
A mers spre Alexandru și, pentru prima dată în viață, s-a simțit liberă. El i-a zâmbit și i-a deschis ușa. În spatele lor, Irina a izbucnit în lacrimi, iar Patricia și-a ascuns fața în palme.
În fața restaurantului, aerul nopții mirosea a iasomie. Alexandru i-a spus încet: „Unii te pierd pentru că nu știu cât valorezi. Dar tu… tu o să le arăți.”
Raluca a privit cerul și a simțit cum, pentru prima dată, nu o mai apăsa nimic. Era începutul unei vieți noi.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.