Andrei rămase nemișcat câteva secunde, privind femeia care odinioară îi aducea cafeaua dimineața și îi zâmbea timid, fără să ceară nimic în schimb.
Nu putea fi o coincidență. Gemenii aveau ochii lui — aceeași nuanță de albastru adânc, aceeași privire curioasă, de parcă ar fi vrut să afle totul dintr-o singură privire.
Se apropie încet, cu inima bătându-i nebunește.
— Lidia… ești tu?
Femeia tresări. Îl privi ca și cum ar fi văzut o fantomă din trecut.
— Domnule Mureșan…
Vocea îi tremura. O clipă, păru că vrea să fugă, dar bebelușii din brațe o țineau pe loc.
— Ce s-a întâmplat cu tine? — întrebă el, încercând să-și stăpânească emoțiile. — De ce ești aici, pe jos?
— Nu am unde să merg, Andrei. M-au dat afară de la garsoniera închiriată, n-am găsit de lucru… și banii s-au terminat. Am venit la aeroport sperând să prind un autocar spre Cluj, la sora mea. Dar nu mai am nici măcar pentru bilet.
Andrei înghiți în sec. Tot ce-și amintea despre acea zi de acum șase ani îl lovea din nou — momentul când mama lui intrase furioasă în birou, acuzând-o pe Lidia că i-a furat un colier scump. El, orbit de furie și rușine, nici măcar nu o ascultase.
— Nu ai furat tu colierul, nu-i așa?
Lidia clătină din cap, cu lacrimi în ochi.
— Nu. Dar atunci nu m-ar fi crezut nimeni. A doua zi am aflat că sunt însărcinată… și am plecat.
Andrei simți cum aerul i se taie. Se aplecă spre gemeni, care îl priveau cu aceeași expresie blândă, curioasă.
— Câți ani au? — abia reuși să întrebe.
— Patru…
Patru ani. Exact atâta trecuse de când Lidia dispăruse fără urmă.
Andrei își duse mâna la frunte, încercând să-și recapete controlul. Lumea din jur se mișca încet, ca într-un vis.
— Lidia, vino cu mine. Nu poți rămâne așa.
Ea îl privi neîncrezătoare.
— Nu vreau mila ta, Andrei. N-am nevoie de bani, ci doar să știu că copiii mei vor fi bine.
— Nu e milă, e datorie, spuse el, cu o voce gravă. Dacă sunt copiii mei — și simt că sunt — atunci am de reparat multe.
Pentru o clipă, privirile li s-au întâlnit din nou. Lidia a izbucnit în plâns.
Andrei a scos din buzunar un plic cu bani, singurul pe care îl avea la el.
— Aici sunt zece mii de lei. Pentru început. Dar te rog, vino cu mine la hotel. Ai nevoie de un loc sigur pentru tine și pentru ei.
Lidia ezită, dar în cele din urmă a acceptat. Andrei i-a luat geanta, iar ei au pornit împreună spre ieșirea din aeroport.
Pe drum, el nu spunea nimic. Privea cum ea își strângea copiii la piept și își dădea seama că pierduse ani întregi din viața lor.
Ajunși la hotel, personalul a rămas uimit să-l vadă pe patron intrând cu o femeie obosită și doi gemeni adormiți.
— Pregătiți apartamentul de la etajul cinci, a spus el scurt.
În seara aceea, Andrei a stat mult timp pe terasă, privind luminile orașului. În minte îi răsuna vocea Lidiei, liniștită acum, spunându-i în șoaptă că nu-și dorise niciodată averea lui, ci doar puțină dreptate.
Pentru prima dată după mulți ani, Andrei simțea că are un scop adevărat.
A doua zi, și-a căutat mama. A fost o discuție grea, plină de reproșuri și lacrimi, dar adevărul a ieșit la iveală: colierul fusese găsit, ascuns de o rudă invidioasă.
— Ți-am distrus viața, i-a spus el Lidiei. Dar, dacă vrei, pot încerca să-ți reconstruiesc viitorul.
Ea l-a privit cu lacrimi, dar și cu o rază de speranță.
— Nu știu dacă te pot ierta, Andrei. Dar copiii merită să-și cunoască tatăl.
Atunci, Andrei a îngenuncheat lângă ei și i-a strâns pe amândoi la piept.
În sfârșit, după atâția ani de singurătate și vinovăție, găsise ce nici milioanele de lei nu-i putuseră cumpăra vreodată: iertarea, familia și liniștea.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.