Socrul și-a pus nora însărcinată să curețe cotețul porcilor. Într-o zi, intrând după ea, a încuiat ușa…
Aruncând cârpa udă în găleată, Lena se sprijini de marginea ferestrei. Amețelile și greața o slăbeau atât de tare încât nu mai putea lucra. Se așeză pe un scăunel, încercând să-și revină. De ce se apucase tocmai acum, în plină sarcină, să spele geamurile, când orice mișcare o lăsa fără vlagă? Privi însă la perdelele curate, proaspăt spălate, și zâmbi. Pavel trebuia să o ajute să le agațe la loc și casa avea să pară mai luminoasă și mai caldă.
Nu trecuseră decât patru luni de când se căsătoriseră, iar ordinea în gospodăria socrilor căzuse în mare parte pe umerii ei. Încă din prima zi după nuntă, soacra, Tamara, își împinse bărbatul din pat:
— Hai, scoală, udă grădina, altfel se veștejește totul!
Lena îl privi cu milă pe socrul ei și luă singură o stropitoare, pornind să ude straturile. Când intră înapoi în casă, o așteptau o grămadă de vase murdare. Le spălă tăcută, cât timp bărbații trăgeau un pui de somn. Tamara plecase la piață să vândă legume.
În dimineața aceea, Lena își puse pentru prima dată serios întrebarea: oare asta avea să fie viața ei de acum înainte? După ce termină cu vasele, se prăbuși un minut pe un scaun. Nu, sigur doar erau multe treburi rămase nefăcute, își spuse. Curând lucrurile se vor așeza și Tamara o va îndrăgi, dacă îi va arăta cât de mult îl iubește pe fiul ei.
Ca să dovedească asta, coborî în beci, scoase câteva borcane și se apucă să pregătească prânzul. Aroma borșului plin de carne îi atrase repede pe bărbați, care începură să mănânce cu mare poftă. Lena spera că astfel îi va cuceri, iar Tamara o va lăuda când se va întoarce. Dar speranțele i se năruiră imediat. Cum intră pe ușă și simți mirosul mâncării, soacra începu să bombăne. Când văzu cât de plină era oala, izbucni și mai tare.
Lena nu mai auzise niciodată atâtea vorbe grele la adresa ei. Tamara o certa că risipise proviziile. Lena căută ajutor în ochii lui Pavel și ai socrului, însă ei priveau în podea, ca doi vinovați. Seara, Pavel îi spuse:
— În familia noastră, tot ce e mai bun se vinde. Așa facem de când lumea.
Lena nu putea înțelege așa ceva. Nici ea nu crescuse la oraș, dar acasă la mama ei nu economiseau niciodată când venea vorba de masă.
Toată noaptea se întoarse de pe o parte pe alta, auzind în minte glasul mamei ei, care o avertizase să nu facă pasul acesta.
Mama nu avusese niciodată încredere în familia lui Pavel. Dar Lena alesese să nu o asculte. Îl iubea mult pe Pavel, cu ochii lui negri și statura impunătoare. Încercaseră amândoi să intre la facultate, dar Pavel nu obținuse notele necesare. Dragostea lor înflorise în căminul studențesc, iar Lena rămăsese însărcinată. Deși nu părea foarte fericit, Pavel îi promisese că va avea grijă de ea. Planul lor era să lase copilul la bunici, să poată continua studiile.
De patru luni însă, Lena îndura traiul greu sub acoperișul socrilor. Tamara nu o lăsa să gătească:
— Ce să risipești tu alimentele?
Fierbea o fiertură săracă din cereale și apă, iar legumele le vindea la piață. Lena lucra de dimineața până seara în casă și în grădină.
De curând, Pavel începuse să o mustre:
— Ai slăbit de nu mai ai ce să arăți!
— Și cum să nu slăbesc, dacă toată ziua muncesc și nu am ce mânca? îi răspundea ea cu amar.
Dar știa că și copilul din pântece suferea alături de ea.
Într-o zi, o apucă pofta de pește. Se duse la magazin, cumpără pe banii ei și pregăti o plăcintă gustoasă. Bărbații o mâncară fără să lase nimic. Nu avea rost să-i explice soacrei că plătise din banii proprii. Tamara o trimise imediat la cotețul porcilor să-l curețe.
Acolo, Lena izbucni în plâns. Deodată, auzi pașii socrului. Acesta închise ușa după el și îi întinse un șervet împăturit.
— Mulțumesc pentru plăcintă, draga mea. Dar aici nu vei putea trăi mult. Ea te va distruge. Pleacă, cât mai ai timp.
Lena desfăcu șervetul și văzu restul plăcintei. Începu să plângă și să mănânce, cu tot mirosul greu din jur.
În noaptea aceea, îi reveniră în minte vorbele socrului. Oare Pavel chiar n-ar fi capabil să o apere? Oare semăna și el cu ai lui?
Dimineața, hotărî să spele perdelele, ca să-și pună la încercare soțul. Seara îi ceru ajutorul să le agațe la loc.
Dar el îi răspunse apăsat, strângând din dinți:
— Dacă tu le-ai dat jos, tu să le pui la loc! Eu nu am timp de prostii.
Cuvintele lui o răniră adânc. Atunci, cineva bătu la ușă.
Când deschise, era poștașa, Katia, cu un zâmbet larg.
— Aveți un colet!
Lena desfăcu cutia grea și, privind înăuntru, găsi haine lucrate de mână, pentru copil.
Rămase fără grai:
— Mamă dragă… câte nopți ai stat să croșetezi toate astea?
Cu ochii în lacrimi, Lena mângâie cu degetele bluzițele și păturicile moi, cusute cu migală. Parcă îi simțea mamei ei căldura palmelor în fiecare ochi de fir.
Atunci în sufletul ei se rupse ceva. În acea noapte, împachetă câteva lucruri de-ale ei și ale bebelușului care urma să vină pe lume, strânse hăinuțele primite și plecă în zori. Nu se uită înapoi. În gara mică a orașului, o aștepta mama ei, cu brațele deschise.
— Hai acasă, Lena. O să fie bine.
Și a fost. În casa părintească, Lena își regăsi liniștea. Născu o fetiță sănătoasă, care aduse zâmbet și viață în toate încăperile. Pavel încercă s-o caute, dar Lena îl primi doar ca să-și vadă copilul, refuzând să se mai întoarcă vreodată la familia lui.
Anii trecură, iar Lena reuși să-și termine studiile, lucrând de acasă și având-o pe mama ei alături, mereu gata să o ajute. Într-o după-amiază de primăvară, privind cum fetița ei se juca printre flori, Lena înțelese cât de norocoasă era că avusese curajul să plece.
Și, pentru prima dată după multă vreme, simți că viața ei începea cu adevărat.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”