Nu pretind să simțiți milă pentru mine; dimpotrivă, mă consider cu adevărat fericită cu viața pe care am construit-o, chiar dacă la 70 de ani nu am copii.
Odată, în timpul unei vizite la dermatolog, a trebuit să aștept destul de mult pe hol, așa cum se întâmplă de obicei. Acolo am cunoscut o doamnă a cărei poveste mi-a schimbat felul de a privi lumea.
Mi-a atras atenția prin aspectul ei impecabil și elegant. Părea să aibă în jur de 65 de ani, dar vorbind cu ea, am fost surprinsă să descopăr că trecuse deja de 70.
Mi-a împărtășit faptul că fusese căsătorită de două ori, deși acum era singură. Primul mariaj s-a încheiat prin divorț. Încă de la început îi spusese soțului ei că nu își dorea copii. El acceptase inițial, dar când ea a împlinit 30 de ani, a reluat subiectul sperând că, la un moment dat, va dori să devină mamă.
Acea dorință nu s-a împlinit niciodată, motiv pentru care, după discuții repetate, au decis să se despartă.
Mai târziu, s-a căsătorit cu un bărbat care avea o fiică dintr-o relație anterioară. Conviețuirea lor a fost armonioasă, pentru că subiectul copiilor nu a mai apărut niciodată. El nu era deranjat de faptul că ea nu voia să aibă copii, pentru că deja avea o fiică.
Din păcate, al doilea soț al ei a murit, iar de atunci trăiește singură într-o casă spațioasă, asigurându-se că singurătatea nu este o problemă pentru ea.
Mulți oameni presupun că fiii vor fi un sprijin la bătrânețe și vor fi mereu aproape. Totuși, ea are o altă părere: copiii cresc și își urmează propriul drum, construindu-și vieți separate de cele ale părinților.
Din acest motiv nu și-a dorit niciodată să fie mamă. Nu regretă alegerea nici acum, nici vreodată. Își trăiește viața pe deplin și își satisface propriile nevoi. „Iar în ceea ce privește să-mi aducă cineva un pahar cu apă, oricine o poate face, atât timp cât îl plătesc pentru asta”, a spus ea zâmbind.
Ce părere ai despre această formă aparte de a interpreta viața și fericirea?
În definitiv, povestea ei reflectă o viziune asupra vieții bazată pe independență și împlinire personală, care pune sub semnul întrebării credințele comune despre maternitate și bătrânețea trăită alături de copii. Experiența ei arată că satisfacția vieții nu depinde de legăturile familiale tradiționale, ci de sensul pe care fiecare și-l dă propriei existențe.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.