Medicii au decis să deconecteze de la aparate o femeie care se afla de 3 luni în comă. Soțul ei a cerut să i se acorde timp să își ia rămas-bun de la soție, s-a aplecat și i-a șoptit la ureche ceva îngrozitor
Salonul era cufundat în liniște. Doar țiuitul constant al aparatelor și lumina difuză a veiozei de noapte se mai simțeau în încăpere. Femeia zăcea nemișcată de aproape trei luni. Soțul ei venea zilnic, o ținea de mână, își lăsa capul pe pernă lângă ea și îi șoptea cuvinte de dragoste. Pentru toți, el era un exemplu de devotament.
Când medicii i-au spus că nu mai există nicio speranță, că trupul soției se stinge treptat și că a venit momentul să accepte decizia — bărbatul a izbucnit în lacrimi.
Părea că sufletul i se rupe în bucăți. A implorat să i se dea timp să își ia rămas-bun. În salon, strângându-i mâna rece, s-a aplecat, și-a sărutat cu blândețe soția pe frunte și i-a șoptit ceva neașteptat Soțul nici nu bănuia că, dincolo de ușă, se afla cineva care îl privea atent, urmărindu-i fiecare gest
Medicii au decis să deconecteze de la aparate o femeie care era de câteva luni în comă. Soțul a cerut să i se dea timp să își ia rămas-bun, s-a aplecat și i-a șoptit la ureche ceva îngrozitor.
Cuvintele lui au răsunat atât de încet, încât păreau doar pentru ea:
— Acum tot ce ai îmi aparține mie. Adio, draga mea.
Un polițist îmbrăcat civil îl urmărea. Cu câteva săptămâni înainte apăruseră suspiciuni că starea femeii nu fusese cauzată de un accident.
Analizele arătau urme de microdoze de otravă în sânge, prea mici pentru a o ucide pe loc, dar suficient de mari pentru a o ține între viață și moarte.
Polițiștii au decis să întindă o capcană. Medicii i-au spus soțului despre „sfârșitul inevitabil”, dar au permis și supravegherea ascunsă. Și iată — mărturisirea aruncată în gol a devenit dovada. Bărbatul s-a dat singur de gol.
Când a ieșit din salon, a fost întâmpinat de doi polițiști în uniformă. La început nici nu a înțeles ce se întâmplă, dar apoi, văzând privirile reci, a încercat să se justifice. Era prea târziu. A fost condus în cătușe pe coridorul lung.
Iar în salon ea rămăsese. Medicii știau că, fără otrăvirea constantă, organismul ei va începe să lupte. Și, într-adevăr — după câteva zile, monitoarele au arătat primele semne de îmbunătățire.
Femeia și-a mișcat degetele, apoi a deschis ochii. Lumea a întâmpinat-o cu șoapta unei asistente:
— Totul a trecut. Sunteți în siguranță.
Mult timp ea nu a înțeles ce se întâmplase. Dar adevărul i-a fost spus mai târziu. Soțul care îi jura iubire și stătea la căpătâiul ei o otrăvise, încet, în tot acest timp. Iar salvarea ei a venit chiar în acel moment în care el, sigur pe victoria sa, nu s-a putut abține și și-a dezvăluit secretul.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.