Fiul unui om bogat a invitat o cerșetoare să joace rolul logodnicei sale la nuntă. Când femeia fără adăpost a întâlnit oaspeții, una dintre ele a izbucnit în lacrimi…
— Când ai de gând să te însori? îl certa mama pe fiul ei. — În curând vei face treizeci și șase de ani și nici măcar nu ai o logodnică.
— Mamă, de ce te agiți așa? Nu m-am hotărât încă. Mai ai puțină răbdare, o să vină și timpul ăla, răspunse Pavel calm.
— Soția ta e munca ta, offtă Zoia, vizibil nemulțumită. Dacă te însurai cu Tania, acum aveam deja nepoți. Ai pierdut-o, iar ea e atât de fericită cu Genica!
— Mamă, te rog, nu o lua de la capăt. Eu și Tania suntem prea diferiți. Cum aș fi putut trăi cu ea? Tot singurătate ar fi fost, spuse Pavel, tăind scurt discuția. Am treburi importante azi. Te rog, nu-mi strica ziua. Deși, sincer, ai cam reușit deja.
Zoia ridică din umeri cu o ușoară amărăciune. „Trebuia să-l cresc altfel de mic”, gândi ea. Pavel era singurul lor copil. După ce pierduse o a doua sarcină, n-a mai avut curajul să încerce din nou, de teamă să nu treacă iar prin aceeași suferință. Soțul ei, Nicolae, își dorea de multă vreme nepoți. Era momentul. Toți prietenii lor se lăudau cu nepoții lor.
Pavel avusese o relație scurtă cu Tania. O găsise prea mândră și mereu dornică să fie în centrul atenției. Alături de astfel de femei, un bărbat ajunge să creadă că nu e niciodată suficient. Tania iubea laudele, aplauzele, îi plăcea să fie admirată. Iar pe Pavel aproape că nu-l vedea.
Într-o zi, el o sunase și îi spusese că între ei s-a terminat. A urmat un scandal monstru! Tania se plânsese părinților și tuturor cunoscuților, prezentându-l pe Pavel ca pe un nemernic care a abandonat-o tocmai când ea aștepta o cerere în căsătorie.
Într-un oraș mic, zvonurile circulă repede, și Pavel ajunsese să fie privit ca un „ratat”. Poate tocmai de aceea nu mai reușise să construiască altă relație. Sau poate nici nu-și mai dorea. Se temea să nu întâlnească din nou o femeie ca Tania.
Pavel își umplea timpul cu afacerea familiei — magazinul de telefoane moștenit de la tatăl său. Muncea zilnic, uitându-se cu satisfacție că scăpase la timp de Tania. Îi mulțumea sorții că nu ajunsese să o aibă de soție. Nu știa cum îl trata ea pe actualul soț, dar își închipuia că-l ținea sub papuc. El nu voia să fie genul acela de bărbat umilit. Visa să întâlnească o femeie cu suflet cald și modest, cu care să-și crească liniștit copiii.
După episodul cu Tania, Pavel ajunsese să citească despre psihologie. Fuseseră luni în care mersese la psihoterapeut. Se hotărâse să nu mai lase nicio femeie să-i joace pe nervi sau să-l manipuleze. Din păcate, mama lui nu înțelegea deloc asta.
Într-o zi, tatăl său, Nicolae, i-a dat un ultimatum:
— Dacă nu te însoară curând, să știi că preiau eu complet afacerea.
— Vorbești serios, tată? Și tu ții cu mama acum? întrebă Pavel, uimit.
Nicolae ridică din umeri și îl privi grav.
— Uite-te puțin în jur. Avem o casă mare, bani destui, putem merge oriunde în vacanță, angaja oameni să ne ajute… și tu chiar vrei să lăsăm toate astea fără un moștenitor? spuse tatăl.
— Dar nu pot să mă însor cu prima fată întâlnită! se împotrivi Pavel.
Nicolae schiță un zâmbet ironic.
— Atunci o să vezi tu, oftă el.
— Bine, dar să nu vă mirați de ce urmează! zise Pavel, privind când spre tată, când spre mamă.
— Ce ai de gând? îl întrebă Nicolae nedumerit.
— Nimic special, tată. În curând o să faceți cunoștință cu viitoarea mea soție. Și spuse asta ieșind val-vârtej din casă, trântind ușa în urma lui…
Pavel ieși pe stradă cu un plan nebunesc în minte. „Vă dau eu vouă nuntă, o să aveți ce povesti mult timp de acum înainte…” gândi el, amuzat și amar în același timp.
Ajuns în centru, văzu o femeie zdrențăroasă, așezată pe o bancă. O recunoscu: era cea care cerșea de obicei lângă brutărie. Avea o privire tristă, dar caldă, diferită de disprețul cu care îl priviseră alte femei.
Se apropie și îi spuse direct:
— Ai vrea să joci pentru o zi rolul logodnicei mele? O să te plătesc bine și n-ai de făcut mare lucru. Doar să stai lângă mine, să zâmbești și să răspunzi că ești fericită.
Femeia îl privi șocată, dar în ochii ei apăru o licărire de speranță. Acceptă. O duse la un salon, îi cumpără o rochie frumoasă, îi aranjă părul și o transformă complet. La petrecerea organizată de familia lui, toți oaspeții rămaseră muți de uimire. Doar o prietenă a mamei lui izbucni în plâns — recunoscuse în acea femeie propria soră dispărută cu ani în urmă din cauza unei povești dureroase de viață.
Ziua se termină altfel decât s-ar fi așteptat Pavel. În loc de o farsă amară, se trezi prins într-o poveste adevărată. În zilele următoare, începu să discute tot mai mult cu femeia pe care o adusese din întâmplare în viața lui. Îi descoperi sufletul cald, înțelept, o bunătate sinceră, o noblețe care nu avea legătură cu hainele sau banii.
La scurt timp, fără teatru, fără jocuri, Pavel o ceru cu adevărat în căsătorie. Și pentru prima oară, părinții lui, dar și el, simțiră că viața lor avea să devină, în sfârșit, completă.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.
”Această poveste este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.”