…ci ca pe o mamă demnă, curajoasă și puternică.
Maria nu a cerut ajutor. Dar a primit, pentru prima dată, un gest sincer de omenie. Banii trimiși lunar de bătrânul Vlad i-au permis să mănânce, să meargă la controale, să se odihnească. Niciodată nu a risipit un leu. Îi nota pe toți într-un caiet și spunea:
„Aceștia nu sunt bani pentru mine. Sunt pentru viitorul copilului meu.”
Când a venit pe lume micuțul Andrei, ochii lui erau identici cu ai tatălui său biologic, dar zâmbetul… zâmbetul era al Mariei.
La două luni după naștere, a mers la vila Vlad cu copilul în brațe. Nu cu teamă, ci cu demnitate.
Testul ADN a confirmat: Sorin era tatăl.
Tatăl lui Sorin a tăcut îndelung. Apoi a spus:
— Îmi pare rău că el nu a fost bărbat. Dar vreau ca acest copil să aibă un nume. Să poarte ceva mai mult decât amintirea unui tată absent.
Și i-a dat numele Vlad. Cu acte. L-a trecut în testament. Iar Maria… a fost invitată să facă parte din consiliul de administrare al uneia dintre fundațiile familiei.
A refuzat politețea. A cerut ceva mai simplu.
— Vreau doar un spațiu unde să pot deschide o școală pentru mame singure. Unde să le învățăm că demnitatea nu se vinde. Că nu trebuie să te agăți de un bărbat, ci de propriul tău vis.
Bătrânul a zâmbit.
— Exact asta ar fi spus și mama lui Sorin… înainte să moară.
Au trecut zece ani. Maria a crescut un băiat isteț, politicos și bun la suflet. Nu i-a vorbit niciodată cu ură despre tatăl lui, dar nici nu i-a ascuns adevărul.
Andrei a învățat că numele pe care îl porți nu te definește — ci faptele.
La vârsta de 10 ani, a ținut primul lui discurs la deschiderea noii școli pentru mame. A spus:
— Mama mea m-a ales pe mine, nu banii. Și, pentru asta, voi fi mereu mândru că sunt fiul Mariei.
Iar în mulțime, bătrânul Vlad a lăcrimat. Nu pentru imperiul său, nu pentru averea ce urma să o lase… ci pentru că, într-un final, învățase ce înseamnă cu adevărat moștenirea.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.