După ce bunicul meu a murit, soțul meu, Mihai, m-a surprins dându-mi actele de divorț.

Am crezut că pur și simplu nu mă mai iubea — până când l-am văzut, câteva săptămâni mai târziu, conducând o mașină sport de lux, îmbrăcat din cap până-n picioare în haine de firmă.

A fost o transformare șocantă față de bărbatul care obișnuia să lucreze ore întregi ca vânzător la casă.

Mi-a aruncat o bancnotă de 100 de dolari de parcă aș fi fost o străină.

Era cât pe ce să plec — până când am observat un zâmbet mic desenat într-un colț.

Mi s-a strâns inima. Era desenul meu.

Provenea dintr-un teanc de bani pe care bunicul mi-i oferise cândva pentru viitorul meu — bani pe care îi refuzasem.

Desenasem acel zâmbet în timpul ultimei noastre conversații, încercând să-l fac să zâmbească.

M-am întors către prietenul apropiat al bunicului, Horia, care mi-a confirmat ceea ce mă temeam cel mai mult: bunicul îi încredințase lui Mihai banii, crezând că îi va folosi pentru a mă ajuta.

În schimb, Mihai i-a luat — și a plecat.

Cu sprijinul lui Horia, am apelat la Laurențiu, un avocat inteligent și plin de compasiune.

Împreună, l-am confruntat pe Mihai în apartamentul lui de lux.

Confruntat cu consecințele legale, a mărturisit și a fost de acord să restituie banii în rate.

Un an mai târziu, am deschis o clinică veterinară în memoria bunicului meu.

Laurențiu a venit la inaugurare — și, cu timpul, a devenit soțul meu.

Și acum port cu mine bancnota de 100 de dolari cu zâmbetul desenat.

Îmi amintește de omul care m-a iubit necondiționat — și de cel care mă va iubi mereu.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.

Mihai, m-a surprins dându-mi actele de divorț