DUPĂ CE NE-AM ÎNTORS MAI DEVREME DIN VACANȚĂ, AM GĂSIT O GROAPĂ URIAȘĂ ÎN CURTE — AM RĂMAS ȘOCAT CÂND AM AFLAT CINE A FĂCUT-O ȘI DE CE
După ce ne-am întrerupt vacanța mai devreme din cauza faptului că soția mea nu se simțea bine, am ajuns acasă mai devreme decât fusese planificat. În timp ce ea se odihnea, m-am hotărât să verific casa și curtea, ca să mă asigur că totul era exact cum lăsasem.
Când am pășit în curtea din spate, am încremenit. O groapă imensă fusese săpată chiar în mijlocul curții, înconjurată de pământ răvășit și o lopată pe jumătate îngropată. Lângă groapă, era o sticlă nouă de apă și câteva unelte împrăștiate. Primul meu instinct a fost să sun la poliție — cineva clar încălcase proprietatea.
Dar apoi m-a izbit un gând neliniștitor: dacă persoana care săpase groapa nu terminase treaba? Dacă plănuia să se întoarcă, crezând că încă suntem plecați?
Am decis să fac totul să pară că nu ne-am întors. Am parcat mașina în garaj, am stins toate luminile și am așteptat.
În acea noapte, exact cum bănuiam, am văzut o siluetă urcând gardul și îndreptându-se spre groapă. Am rămas nemișcat în întuneric, urmărind cum persoana se ghemuiește, își pune mănușile și sare în groapă.
Am ieșit încet din casă, cu lanterna în mână. Inima îmi bătea cu putere în piept în timp ce mă apropiam de groapă.
— Hei! am strigat, iar fascicolul lanternei a străpuns întunericul.
Silueta s-a oprit brusc, apoi s-a întors încet spre mine. Mi-a căzut falca când am văzut cine era — vecinul meu, Paul.
— Paul?! Ce naiba cauți în curtea mea?! am întrebat furios.
Părea panicat, fața îi era palidă sub lumina lanternei.
— P-pot să-ți explic! a bâiguit.
— Atunci vorbește! am zis, încrucișând brațele.
Paul a ieșit din groapă, scuturându-se de pământ.
— Bine, o să sune nebunesc, dar… cred că e ceva îngropat aici. Ceva de valoare.
— Poftim?!
A oftat, trecându-și mâna pe ceafă.
— Uite, când mi-ai spus că plecați în vacanță, mi-am amintit o poveste pe care mi-a spus-o bunicul. Zicea că pe acest teren, cu mult înainte să fie construit cartierul nostru, a fost o gospodărie veche. Spunea că familia care locuia aici ar fi îngropat un cufăr cu aur înainte să fugă în timpul războiului.
Am clipit, încercând să înțeleg ce aud.
— Și te-ai gândit că asta îți dă dreptul să-mi sapi curtea fără să ceri voie?
— N-am crezut că m-ai fi luat în serios! a spus defensiv. — M-am gândit că dacă găsesc ceva, îl împărțim. N-am vrut să fur sau ceva de genul!
L-am privit, oscilând între furie și neîncredere.
— Paul, asta e o nebunie. Nu poți pur și simplu să intri pe proprietatea cuiva și să începi să sapi pe baza unei povești din familie!
— Știu, știu, a spus ridicând mâinile. Doar că… dacă era adevărat, ar fi putut schimba totul. Sunt în urmă cu ratele la bancă și eram disperat. N-am gândit limpede.
Mărturisirea lui m-a înmuiat — puțin. Dar, până la urmă, tot era curtea mea, proprietatea mea, și el încălcase o limită gravă.
— Uite ce se va întâmpla, i-am spus hotărât. O să astupi groapa asta, în noaptea asta. Apoi vom avea o discuție serioasă despre granițele dintre noi. Și dacă mai faci vreodată așa ceva, chem poliția. Ai înțeles?
Paul a dat din cap repede, vizibil ușurat că nu sunam deja la 112.
— Am înțeles. Îmi pare foarte rău, omule. O să repar totul.
—
A doua dimineață, l-am urmărit pe Paul cum astupa groapa și netezea pământul. A fost om de cuvânt — și-a cerut din nou scuze și s-a oferit să mă ajute să replantez gazonul.
În săptămânile care au urmat, nu m-am putut opri din a mă întreba dacă chiar exista ceva îngropat acolo. Dar niciun „tezaur” nu merită să pierzi încrederea în vecini — sau sănătatea mintală.
La final, Paul a învățat o lecție grea despre respectarea limitelor, iar eu am fost clar: curtea mea nu e o hartă a comorilor pentru fanteziile lui. Uneori, e mai bine ca trecutul să rămână îngropat acolo unde îi e locul.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.