M-am apropiat de vânzătoare, simțind cum furia mă cuprinde din ce în ce mai tare:
— Tu măcar înțelegi ce tocmai ai făcut?
Ea s-a întors spre mine, și fața i s-a albit. A rămas fără cuvinte.
— Cât costă tot coșul? — am întrebat-o pe un ton ferm.
— Ce?… Eh, cam două sute de euro, cred… — a bâiguit ea, ezitând.
Am scos banii, i-am întins și am luat coșul plin cu flori, apoi m-am întors spre bătrân.
— Poftiți, luați-le. Le meritați din plin. Mergeți și felicitați-vă soția.
Bătrânul a rămas nemișcat, parcă nu-și credea ochilor. A zâmbit timid, în timp ce lacrimile îi curgeau în tăcere pe obraji. Tot ținea strâns în mâini acea crenguță ruptă de mimoză.
O vânzătoare a vândut cu dispreț unei persoane în vârstă o ramură ofilită de mimoză: n-am putut rămâne indiferent și am decis să-l ajut
— Haideți cu mine, — i-am spus.
Am intrat împreună într-un magazin din apropiere. Am cumpărat un tort și o sticlă de vin bun.
Bătrânul stătea lângă mine, strângând cu emoție buchetul de flori ca pe un dar de preț.
— Bunicule, — i-am zis, — nu vă faceți griji. Eu am bani. Dumneavoastră aveți o soție iubită. Bucurați-o din tot sufletul.
A încuviințat din cap, cu ochii în lacrimi.
— Suntem împreună de patruzeci și cinci de ani… E bolnavă… Dar cum aș fi putut să merg la ea de ziua ei fără flori?… Mulțumesc, dragul meu…
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.