Dar în acel moment, calul de pe mal a scos un nechezat pătrunzător. Ochii săi au strălucit, mușchii s-au încordat — și s-a aruncat în râu.
Înota din toate puterile, despicând valurile cu copitele. Mișcarea lui era plină de hotărâre, care ar fi făcut sângele să înghețe în vene oricui ar fi văzut-o.
Stăpânul calului, care stătea în apropiere, a observat ce se întâmplă. Mai întâi — cu nedumerire, apoi — cu groază. Realizând că animalul se grăbește să salveze un copil care se îneca, a alergat spre mal și, fără să stea pe gânduri, s-a aruncat în apă după el.
Împreună — omul și animalul — au ajuns la fetița care se îneca. Calul o ținea la suprafață, în timp ce omul o scotea din apă și o ducea la mal.
Între timp, mașina în care venise bărbatul deja gonea pe drumul prăfuit, departe. Nici măcar nu s-a uitat înapoi.
Când fetița a fost scoasă la uscat, încă era în viață. Slăbită, speriată, dar vie. Și doar atunci a devenit clar că tocmai calul roib a fost cel care s-a aruncat primul în lupta cu moartea.
Oamenii spun că animalele simt totul… Dar în ziua aceea el a făcut imposibilul.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.