În satul românesc de altădată, perioadele de post aveau nu doar o semnificație religioasă, ci și propriile obiceiuri culinare.

Fasolea, cartofii, porumbul, varza murată, ceapa, bostanul și cerealele erau printre ingredientele folosite frecvent, iar gospodinele reușeau să pregătească din ele mâncăruri consistente și gustoase.

Etnograful Angela Paveliuc-Olariu a documentat astfel de obiceiuri din Moldova și amintea inclusiv percepția oamenilor de la sate că alimentația simplă din perioadele de post îi ajuta să se mențină sănătoși. Aceasta trebuie privită însă ca o mărturie despre mentalitatea și stilul de viață al epocii, nu ca dovadă că orice alimentație de post este automat mai sănătoasă.

🥬 Sărmăluțe de post cu orez și legume

Aceasta este o variantă mai apropiată de cea pregătită astăzi în multe gospodării.

Ingrediente

  • 500 g ceapă
  • 500 g morcov
  • 200 g orez
  • 100 ml ulei
  • 2–3 linguri bulion
  • 1 legătură mărar
  • 1 linguriță mălai
  • sare
  • piper
  • cimbru
  • 1 varză murată

Pregătirea umpluturii

Toacă ceapa mărunt și dă morcovul pe răzătoare.

Încinge uleiul într-o tigaie încăpătoare și gătește ceapa și morcovul la foc mic până când se înmoaie.

Adaugă orezul spălat și aproximativ o lingură de bulion.

Mai ține compoziția câteva minute pe foc, amestecând.

Oprește focul și adaugă mărarul tocat, cimbrul, piperul și mălaiul.

Potrivește de sare cu atenție, mai ales dacă varza este deja foarte sărată.

Lasă umplutura să se răcorească.

Pregătirea verzei

Desfă foile de varză și îndepărtează nervurile foarte groase.

Dacă varza este prea sărată sau prea acră, clătește foile în apă rece sau lasă-le puțin la desărat.

Taie frunzele la dimensiunea potrivită pentru sarmale.

Formarea sărmăluțelor

Pune câte puțină umplutură pe fiecare foaie.

Rulează și închide capetele astfel încât orezul să rămână în interior.

Nu îndesa foarte mult compoziția, deoarece orezul își va mări volumul în timpul fierberii.

Din aceste cantități pot ieși aproximativ 40–50 de sărmăluțe, în funcție de dimensiunea lor.

Fierberea

Pune câteva foi de varză sau puțină varză tocată pe fundul oalei.

Așază sarmalele în straturi.

Între straturi poți adăuga puțin bulion și cimbru.

Toarnă apă cât să ajungă aproape de nivelul sarmalelor și acoperă deasupra cu câteva foi de varză.

Fierbe-le la foc mic până când varza și orezul sunt complet moi.

În funcție de varză și de mărimea sarmalelor, poate fi nevoie de aproximativ 1–1½ ore.

Pot fi pregătite și la cuptor, unde se gătesc lent și capătă un gust mai intens.

🌽 Sărmăluțele vechi cu crupe de porumb

Înainte ca orezul să devină atât de obișnuit în gospodării, în unele sate din Moldova se foloseau crupele de porumb, numite și crupe de păpușoi.

Existența acestor sarmale de post este documentată atât în relatările Angelei Paveliuc-Olariu, cât și în cercetările etnografice despre Moldova.

Ceapa se toca și se călea în puțin ulei.

Separat, crupele de porumb se puneau în apă fierbinte pentru a se umfla, apoi se adăugau peste ceapă și se mai găteau puțin.

După răcire, în compoziție se puteau pune:

  • zarzavat murat;
  • mărar uscat;
  • sare;
  • piper.

În unele zone, sursele etnografice menționează chiar adăugarea în sarmalele de post a nucilor, semințelor de bostan, inului sau cânepii, alături de crupe.

Sarmalele erau învelite nu doar în varză murată, ci, în funcție de zonă și sezon, și în frunze de viță sau alte frunze pregătite pentru iarnă.

🥧 Vărzările moldovenești

Un alt preparat tradițional de post erau vărzările.

Acestea nu sunt sarmale, ci mici plăcinte umplute cu varză murată.

Rețeta consemnată de Angela Paveliuc-Olariu folosește un aluat simplu din făină, drojdie și puțin ulei, cu o particularitate interesantă:

în locul apei se folosea borș acru de putină.

Varza murată era desărată, înăbușită în ulei și condimentată cu piper.

Aluatul era întins, umplut cu varză și modelat în plăcințele.

După o scurtă dospire în tavă, acestea erau unse cu puțină apă îndulcită și coapte.

🎃 Mălaiul de bostan – desert fără zahăr adăugat

În gospodăriile moldovenești se pregătea și un desert simplu din bostan alb, suficient de dulce încât uneori să nu fie nevoie de zahăr.

Bostanul era curățat, tăiat și fiert.

După ce se înmuia, se pisa și se amesteca cu făină de grâu și făină de porumb opărită.

Compoziția era lăsată o vreme, apoi se cocea în tavă.

Deasupra se putea pune un strat mai gros făcut din apă și făină de grâu, care forma după coacere o crustă caracteristică. Această variantă de mălai cu bostan este consemnată împreună cu vărzările și sărmăluțele cu crupe în relatările etnografice despre alimentația de post.

🌿 Ce putem păstra astăzi din aceste rețete?

Valoarea lor nu stă în ideea că oamenii din trecut aveau o alimentație „perfectă”.

Ele sunt interesante pentru că arată cum se gătea cu ingredientele disponibile local și sezonier:

fasole, porumb, varză, ceapă, rădăcinoase, bostan, semințe și cereale.

Sărmăluțele cu crupe sunt probabil exemplul cel mai frumos. Astăzi asociem aproape automat sarmalele cu orezul, însă documentele etnografice arată că în anumite zone din Moldova varianta de post se pregătea și cu crupe de porumb, uneori împreună cu nuci sau semințe.

Sunt rețete simple, dar păstrează o parte autentică din bucătăria satului românesc și din felul în care bunicii și străbunicii adaptau mâncarea la perioadele de post.

Sărmăluțe de post și alte mâncăruri pe care le pregăteau bunicii în vremea postului