O băutură de toamnă, cu gust fructat și ușor astringent
Porumbelele sunt fructele porumbarului (Prunus spinosa), un arbust spinos răspândit în multe regiuni ale Europei, inclusiv în România. Fructele sunt mici, rotunde și au o culoare albastru-închis, acoperită de obicei cu un strat fin, albicios.
Au un gust acrișor și puternic astringent, mai ales înainte de coacerea deplină. În mod tradițional, sunt culese toamna târziu, după ce s-au maturizat bine. Expunerea la frig le poate face mai moi și mai plăcute la gust.
Din porumbe se pot pregăti gemuri, siropuri, sosuri, compoturi, băuturi aromate și ceaiuri din fructe uscate.
Ce conțin porumbelele
Culoarea intensă a cojii este dată în principal de antociani, pigmenți naturali care fac parte din familia polifenolilor.
Cercetările asupra fructelor de Prunus spinosa au identificat:
- antociani;
- flavonoide;
- acizi fenolici;
- taninuri;
- acizi organici;
- zaharuri naturale;
- fibre și alți compuși vegetali.
Cantitatea acestor substanțe poate varia în funcție de maturitatea fructelor, zona în care au crescut și metoda de uscare sau prelucrare.
Taninurile sunt responsabile în mare parte pentru senzația de „gură uscată” produsă de fructele crude.
De ce sunt studiate aceste fructe
Porumbelele au atras atenția cercetătorilor datorită conținutului de polifenoli. În experimentele de laborator, extractele din fructe au demonstrat activitate antioxidantă, adică au putut neutraliza anumite molecule reactive în condițiile testate.
Aceste rezultate nu înseamnă însă că o cană de ceai previne sau tratează o boală. Concentrația substanțelor dintr-o băutură preparată acasă este diferită de cea a extractelor utilizate în laborator.
Studiile clinice realizate pe oameni sunt încă insuficiente pentru a atribui ceaiului de porumbe efecte terapeutice precise.
Utilizarea tradițională
Porumbelele au fost folosite de mult timp în alimentația europeană. Din ele se preparau:
- ceaiuri și decocturi;
- sucuri și siropuri;
- gemuri și jeleuri;
- sosuri pentru preparate culinare;
- vinuri și lichioruri tradiționale.
Datorită gustului astringent, fructele au fost întrebuințate în medicina populară și pentru unele neplăceri digestive. Aceasta este o utilizare tradițională și nu trebuie confundată cu un tratament medical demonstrat.
Cum se prepară ceaiul de porumbe
Deoarece fructele uscate sunt tari, o fierbere scurtă ajută la extragerea mai bună a gustului și culorii.
Ingrediente
- 1–2 lingurițe de porumbele uscate;
- 250 ml de apă;
- puțină miere, opțional;
- o felie de lămâie, opțional.
Mod de preparare
- Clătește rapid fructele uscate.
- Pune-le într-un vas împreună cu apa.
- Adu apa la fierbere, apoi redu focul.
- Fierbe fructele încet timp de aproximativ 5–10 minute.
- Oprește focul, acoperă vasul și mai lasă băutura 10 minute.
- Strecoară și servește ceaiul cald.
Dacă folosești porumbe fără sâmburi, pulpa poate fi mărunțită ușor înainte de preparare. Fructele întregi nu trebuie zdrobite atât de puternic încât să se spargă sâmburii.
Mierea se adaugă după ce băutura s-a răcorit puțin.
Combinații aromate
Gustul porumbelor este intens, fructat și astringent. Pentru o aromă mai echilibrată, pot fi combinate cu:
- măceșe;
- mere uscate;
- hibiscus;
- scorțișoară;
- coajă de portocală destinată consumului;
- câteva fructe de pădure uscate.
Atenție la sâmburi
Porumbelele au un sâmbure tare, care nu trebuie spart, măcinat sau consumat. Semințele speciilor din genul Prunus pot conține glicozide cianogenice, substanțe care pot elibera cianură în anumite condiții.
Pentru ceai se folosesc:
- fructe întregi, cu sâmburii neafectați;
- sau pulpă uscată din care sâmburii au fost îndepărtați.
Sâmburii rămași după preparare se aruncă.
Recoltarea în siguranță
Culege porumbele numai dacă poți identifica sigur planta. Porumbarul este un arbust cu ramuri spinoase, flori albe primăvara și fructe albastre-negricioase toamna.
Nu recolta fructe de lângă drumuri foarte circulate, terenuri tratate cu pesticide sau zone poluate. Spală-le bine și îndepărtează exemplarele mucegăite, fermentate ori deteriorate.
Congelarea fructelor coapte înainte de uscare poate reduce senzația de astringență, dar nu transformă fructele necoapte în unele complet maturizate.
Cine trebuie să fie prudent
Ceaiul consumat ocazional, în cantități alimentare, este diferit de extractele concentrate. Totuși:
- persoanele alergice la fructe din familia Rosaceae trebuie să fie prudente;
- preparatele concentrate nu sunt recomandate copiilor fără sfatul medicului;
- în sarcină și alăptare este indicată evitarea utilizării în scop terapeutic;
- persoanele cu afecțiuni digestive sau tratamente permanente ar trebui să discute cu medicul înaintea unei utilizări regulate.
Cantitățile mari pot provoca disconfort digestiv unor persoane, mai ales din cauza taninurilor și a gustului astringent.
Porumbelele, fructe tradiționale ale toamnei
Porumbelele sunt fructe sălbatice interesante prin gust, culoare și conținutul de compuși fenolici. Sub formă de ceai, oferă o băutură aromată, potrivită pentru zilele răcoroase.
Ceaiul trebuie privit ca o băutură din fructe, nu ca un remediu pentru tratarea bolilor. Preparat corect și consumat cu moderație, poate aduce în cană una dintre aromele mai puțin cunoscute ale toamnei.