O singură crenguță poate deveni o nouă tufă de rozmarin dacă alegi un lăstar sănătos și îi oferi condiții potrivite pentru formarea rădăcinilor. Înmulțirea prin butași este mai rapidă decât cultivarea din semințe, iar noua plantă va păstra caracteristicile plantei-mamă.
Denumirea botanică acceptată în prezent este Salvia rosmarinus, deși vechiul nume, Rosmarinus officinalis, continuă să fie folosit frecvent.
Când și ce crenguță trebuie aleasă
Pentru înmulțire, alege o plantă-mamă viguroasă, fără pete, frunze bolnave sau dăunători vizibili.
Sunt potriviți:
- lăstarii tineri și flexibili, luați primăvara sau la începutul verii;
- lăstarii semilemnoși, cu baza mai fermă și vârful încă flexibil, recoltați vara sau la începutul toamnei.
Evită ramurile foarte groase, bătrâne și complet lemnificate, deoarece se înrădăcinează mai greu.
Materiale necesare
- o crenguță sănătoasă de rozmarin, lungă de aproximativ 8–10 cm;
- o foarfecă sau o lamă curată și ascuțită;
- un ghiveci mic, prevăzut cu găuri de drenaj;
- substrat curat, aerat și bine drenat;
- apă;
- hormon de înrădăcinare, opțional.
Înmulțirea rozmarinului, pas cu pas
1. Taie crenguța
Taie un vârf sănătos de aproximativ 8–10 cm, preferabil dimineața, când planta este bine hidratată. Folosește o unealtă curată pentru a evita zdrobirea și contaminarea țesuturilor.
Este bine să pregătești mai mulți butași, deoarece nu fiecare crenguță formează rădăcini.
2. Îndepărtează frunzele inferioare
Curăță frunzele de pe ultimii 2–3 cm ai tulpinii. Frunzele care ar ajunge sub nivelul substratului pot reține umezeală și pot favoriza putrezirea.
Păstrează frunzele din partea superioară, dar îndepărtează eventualele flori, pentru ca butașul să-și folosească energia la formarea rădăcinilor.
3. Plantează butașul
Umple ghiveciul cu un amestec pentru înrădăcinare care permite scurgerea rapidă a apei. Poți folosi substrat pentru răsaduri amestecat cu perlit sau nisip horticol grosier.
Fă o gaură înainte de plantare și introdu baza curățată a tulpinii la aproximativ 2–3 cm adâncime. Presează delicat substratul în jurul ei.
Hormonul de înrădăcinare poate ajuta, dar nu este obligatoriu.
4. Udă cu măsură
După plantare, umezește uniform substratul și lasă surplusul să se scurgă. În perioada formării rădăcinilor, acesta trebuie să rămână ușor umed, dar niciodată îmbibat.
Dacă baza crenguței începe să se înnegrească sau să se înmoaie, umiditatea poate fi prea ridicată.
5. Oferă lumină indirectă
Așază ghiveciul într-un loc luminos și cald, ferit inițial de soarele direct puternic. Butașul nu are încă rădăcini funcționale și poate pierde apă rapid prin frunze.
Pentru menținerea umidității poți acoperi ghiveciul cu o pungă transparentă, susținută astfel încât să nu atingă frunzele. Aerisește zilnic și îndepărtează punga dacă apare condens abundent sau mucegai.
Cum verifici dacă s-au format rădăcini
Nu scoate repetat crenguța din substrat, deoarece rădăcinile tinere se rup foarte ușor.
Semnele unei înrădăcinări reușite sunt:
- apariția unor frunze sau lăstari noi;
- menținerea aspectului sănătos al plantei;
- o ușoară rezistență atunci când tulpina este mișcată foarte delicat.
Înrădăcinarea poate dura câteva săptămâni, în funcție de sezon, temperatură, lumină și umiditate. După ce planta începe să crească, mut-o treptat într-un loc mai însorit.
Îngrijirea rozmarinului după înrădăcinare
Un butaș aflat în proces de înrădăcinare are nevoie de umiditate constantă și lumină filtrată. Un rozmarin deja stabilit preferă, în schimb, mult soare și un substrat care se drenează rapid.
Lumină și amplasare
Rozmarinul matur se dezvoltă cel mai bine într-un loc însorit. În sezonul cald poate fi ținut pe balcon sau terasă, după o acomodare treptată la soarele direct.
În interior, așază-l lângă cea mai luminoasă fereastră disponibilă. Lumina insuficientă favorizează creșterea slabă și alungirea ramurilor.
Ghiveci și substrat
Folosește întotdeauna un ghiveci cu suficiente orificii la bază. Un butaș tânăr nu trebuie plantat direct într-un vas foarte mare, deoarece cantitatea mare de substrat rămâne umedă mai mult timp.
Mărește treptat ghiveciul, pe măsură ce rădăcinile se dezvoltă. Pentru un rozmarin matur este potrivit un recipient stabil, cu diametrul de aproximativ 25–30 cm, în funcție de dimensiunea plantei.
Substratul trebuie să fie aerat și bine drenat. Un amestec pentru plante mediteraneene sau unul universal îmbunătățit cu perlit ori pietriș horticol este mai potrivit decât pământul greu și compact.
Udare corectă
Nu uda rozmarinul după un calendar fix. Temperatura, soarele, vântul și dimensiunea ghiveciului modifică permanent necesarul de apă.
Lasă stratul superficial al substratului să înceapă să se usuce, apoi udă bine și permite eliminarea completă a surplusului. Nu lăsa apa să stagneze în farfurioară sau în masca decorativă.
Rozmarinul suportă mai bine perioadele scurte cu mai puțină apă decât menținerea permanentă într-un substrat ud. Totuși, nici uscarea completă și repetată a rădăcinilor nu este benefică.
De ce se usucă deși este udat?
Frunzele maronii nu înseamnă automat că planta are nevoie de mai multă apă. Același simptom poate apărea din cauza:
- putrezirii rădăcinilor;
- drenajului insuficient;
- luminii slabe;
- aerului foarte uscat;
- frigului sau curenților reci;
- uscării excesive a substratului;
- dăunătorilor.
Verifică umiditatea din profunzimea ghiveciului înainte de a adăuga apă. Dacă substratul este umed, iar planta continuă să se ofilească, udarea suplimentară poate agrava problema.
Cum se taie corect
Recoltarea periodică a vârfurilor stimulează ramificarea și ajută tufa să rămână compactă.
După înflorire, poți scurta ușor lăstarii verzi. Evită tăierea severă în lemnul vechi, lipsit de frunze, deoarece rozmarinul nu produce întotdeauna lăstari noi din aceste zone.
Nu îndepărta dintr-o singură tundere o parte foarte mare a plantei.
Cum protejezi rozmarinul iarna
Rezistența la frig diferă în funcție de soi și de condițiile locale. În ghiveci, rădăcinile sunt mai expuse înghețului decât cele ale unei plante crescute direct în grădină.
În timpul iernii:
- mută vasul într-un loc protejat de vânt și precipitații abundente;
- izolează recipientul în perioadele geroase;
- evită menținerea substratului foarte umed;
- redu udarea, fără să lași planta să se usuce complet.
Dacă îl muți în interior, alege un spațiu luminos, răcoros și aerisit. O cameră foarte caldă, cu lumină puțină și udări frecvente, favorizează degradarea plantei.
Concluzie
Înmulțirea rozmarinului dintr-o crenguță este o metodă simplă, dar succesul depinde de câteva detalii: alegerea unui lăstar sănătos, substratul aerat, umiditatea moderată și protejarea inițială de soarele puternic.
După înrădăcinare, planta are nevoie de multă lumină, drenaj bun și udare adaptată condițiilor din ghiveci. Cele mai multe probleme apar atunci când rozmarinul primește prea puțină lumină sau rămâne prea mult timp într-un substrat îmbibat cu apă.