— De unde aveți asta? întrebă el.
Vocea nu-i mai era ironică.
Oana privi spre CV.
— La ce vă referiți?
Andrei întoarse documentul spre ea și atinse cu degetul ultimul rând.
„Proiect de diplomă: Model predictiv pentru identificarea fraudelor în achizițiile corporative. Studiu de caz realizat pe date anonimizate furnizate de Grupul Meridian.”
Grupul Meridian.
Compania în al cărei sediu se aflau.
— Cine v-a dat acces la datele noastre?
— Universitatea a primit un set de date anonimizate pentru cercetare. Profesorul meu coordonator mi l-a repartizat.
— Și ce ați găsit?
Oana ezită.
— Asta nu mai apare în CV.
— Vă întreb eu acum.
Irina se uită neliniștită spre director.
Oana deschise dosarul de plastic și scoase un exemplar gros al lucrării de diplomă.
— Am găsit o anomalie.
Andrei nu mai zâmbea deloc.
— Ce fel de anomalie?
— Un tipar repetitiv în contractele de achiziții. Valori diferite, furnizori diferiți, perioade diferite. La prima vedere nu aveau legătură.
— Și la a doua vedere?
Oana deschise lucrarea la o pagină marcată.
— Șapte furnizori aparent independenți foloseau aceleași structuri de facturare. Sumele erau fragmentate astfel încât să rămână sub pragurile care necesitau aprobări suplimentare.
Andrei își trase scaunul și se așeză.
Pentru prima dată de când intrase Oana, părea că uitase complet de rochia ei.
— Continuați.
— Am presupus inițial că este o coincidență statistică. Așa că am verificat frecvența, datele și departamentele care aprobau plățile. Modelul indica o probabilitate foarte mică să fie întâmplător.
— Cât de mică?
Oana îi spuse cifra.
Irina făcu ochii mari.
Andrei rămase nemișcat.
— Ați informat pe cineva din companie?
— Nu.
— De ce?
— Pentru că datele erau anonimizate și nu puteam demonstra cine se afla în spatele tranzacțiilor. În plus, rolul meu era academic. Nu aveam dreptul să transform o ipoteză într-o acuzație.
Pentru prima dată, directorul o privi cu ceva ce semăna a respect.
— Majoritatea oamenilor ar fi pus concluzia pe prima pagină ca să pară spectaculoasă.
— Majoritatea oamenilor nu riscă să distrugă reputația cuiva doar pentru ca lucrarea lor să pară interesantă.
Andrei închise dosarul.
— Așteptați aici.
Se ridică și ieși.
Irina rămase lângă ușă.
După câteva secunde se apropie de Oana.
— Ce ai făcut?
— Am răspuns la întrebări.
— Directorul nu pleacă niciodată în mijlocul unui interviu.
Oana își strânse mâinile în poală.
Acum, pentru prima dată, era emoționată.
Andrei reveni după aproape zece minute.
Dar nu era singur.
Împreună cu el intrară directoarea financiară și șeful departamentului juridic.
Oana se ridică.
— Stați jos, spuse Andrei.
Puse un laptop pe masă.
— Vreau să vă arăt ceva. Nu aveți voie să fotografiați, să copiați sau să transmiteți informațiile.
— Atunci prefer să nu le văd până nu semnez un acord de confidențialitate.
Cei doi directori se priviră.
Andrei rămase câteva clipe tăcut.
Apoi începu să râdă.
Nu batjocoritor.
Aproape mulțumit.
— Irina, aduceți un acord.
După ce documentul fu semnat, Andrei deschise laptopul.
Pe ecran apăru un tabel.
— Acestea sunt datele reale din ultimele optsprezece luni. Puteți identifica același tipar?
Oana se apropie.
Citi câteva minute fără să vorbească.
Apoi ceru o foaie.
Scrise trei nume de furnizori.
După aceea încă două.
La al șaselea, directoarea financiară păli.
— Imposibil.
Oana ridică privirea.
— De ce?
Femeia nu răspunse.
Andrei o făcu în locul ei.
— Pentru că furnizorul acela a fost recomandat personal de directorul nostru de achiziții.
Tăcerea deveni grea.
— Pot să verific încă ceva? întrebă Oana.
— Ce?
— Orele la care au fost introduse aprobările în sistem.
Andrei îi arătă coloana.
Oana urmări datele cu degetul.
— Aici.
Apoi încă una.
— Și aici.
Se opri.
— Aproape toate aprobările suspecte au fost introduse între 19:40 și 21:15.
— Și?
— Dacă aveți logurile de acces, verificați dacă au fost făcute de la același terminal.
Șeful juridic ieși imediat.
Douăzeci de minute mai târziu reveni.
Nu mai avea aceeași expresie.
— Același terminal, spuse.
Andrei se ridică.
— Al cui?
Bărbatul îi întinse o foaie.
Directorul o citi.
Maxilarul i se încordă.
— Blocați accesul la sistem. Acum. Și nimeni nu-l contactează până nu păstrăm toate datele.
Oana se ridică și ea.
— Presupun că interviul s-a terminat.
Andrei o privi surprins.
— De ce spuneți asta?
— Pentru că ați descoperit o problemă mult mai importantă.
— Aveți dreptate.
Îi întinse mâna.
— Interviul pentru postul de analist junior s-a terminat.
Oana îi strânse mâna, încercând să-și ascundă dezamăgirea.
— Înțeleg.
— Nu cred că înțelegeți.
Andrei luă CV-ul de pe masă.
— Ar fi absurd să vă angajez ca analist junior după ce, în mai puțin de o oră, ați observat ceva ce oameni cu zece ani de experiență n-au văzut.
Oana rămase nemișcată.
— Vă ofer un post în echipa de analiză de risc. Perioadă de probă, salariu corespunzător poziției și un mentor senior. Nu pentru că sunteți „cea mai bună absolventă din zece ani”.
Își împinse CV-ul spre ea.
— Ci pentru că tocmai ați demonstrat că știți când datele spun o poveste și, mai important, când încă nu aveți suficiente dovezi ca să acuzați pe cineva.
Oana privi mâna întinsă.
Apoi zâmbi.
— Am și eu o condiție.
Andrei ridică sprâncenele.
— Deja?
— Da.
— Spuneți.
Oana își netezi rochia simplă.
— Data viitoare când vine un candidat bun la interviu, nu-l judecați după cât a costat costumul.
Irina își acoperi repede zâmbetul.
Directoarea financiară își întoarse privirea spre fereastră.
Andrei rămase tăcut câteva secunde.
Apoi încuviință.
— Corect.
Oana îi strânse mâna.
Trei luni mai târziu, investigația internă confirma schema de fraudă. Compania recuperă o parte importantă din bani, iar cazul ajunse la autorități.
Dar Oana nu povestea niciodată despre prima ei zi ca despre momentul în care „salvase compania”.
Pentru ea, lecția fusese alta.
În dimineața aceea intrase într-un zgârie-nori cu o rochie ieftină, un dosar din plastic și zero ani de experiență.
La ieșire, rochia era aceeași.
Dosarul era același.
Și experiența ei profesională încă putea fi măsurată în ore.
Singurul lucru care se schimbase era omul care o judecase după aparențe.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.