Cuvintele ei l-au lovit mai tare decât orice lovitură primită vreodată.
A simțit cum i se strânge stomacul.
Imaginea mamei, slabă, cu perfuzii, i-a apărut în fața ochilor.
A încercat să spună ceva, dar vocea nu l-a ascultat.
— De unde știți…? a șoptit el.
Roxana s-a întors spre fereastra mare, de unde se vedea orașul luminat.
Pe perete era un tablou cu peisaj din Delta Dunării, liniște și apă.
— Știu multe, Radu. Știu cât costă tratamentele. Știu că nu mai ai timp.
A fost tăcere.
Doar tic-tac-ul unui ceas scump.
— Nu vreau să te forțez, a continuat ea calm. Dar îți ofer o soluție.
— Și dacă accept…?
— Mâine dimineață banii sunt în cont. Destui cât mama ta să primească tot ce are nevoie.
Radu a ieșit pe terasă.
Aerul rece l-a lovit în față.
S-a gândit la surorile lui, la caietele rupte, la frigiderul aproape gol.
La mama care îi zâmbea mereu, chiar și când nu mai avea putere să se ridice din pat.
S-a întors înapoi.
— Doar o noapte, a spus rar. Atât.
Roxana a încuviințat din cap.
Fără triumf. Fără grabă.
Noaptea a trecut într-un amestec ciudat de rușine, tăcere și promisiuni nespuse.
Radu n-a simțit nimic din ce credea că ar trebui să simtă.
Dimineața, Roxana i-a întins telefonul.
— Verifică.
În cont erau peste 120.000 de lei.
Radu a ieșit din vilă cu mâinile tremurânde.
Nu s-a uitat înapoi.
În aceeași zi, mama lui a fost transferată la un spital privat din București.
Medicii au început tratamentul imediat.
Zilele au trecut.
Apoi săptămânile.
Mama a început să mănânce.
Să zâmbească.
Să stea pe marginea patului.
— Ai făcut un miracol, băiete, i-a spus un doctor.
Radu nu a răspuns.
Într-o seară, Roxana l-a sunat.
— Nu vreau nimic în schimb, i-a spus. Doar să-ți trăiești viața altfel.
I-a oferit să-l ajute să-și deschidă o firmă de instalații.
L-a pus în legătură cu oameni serioși.
Fără condiții ascunse.
Un an mai târziu, Radu avea propria echipă.
Lucra legal. Corect.
Plătea salarii și taxe.
Mama lui gătea din nou duminica.
Surorile lui mergeau la facultate.
Într-o zi, a trecut pe lângă vila aceea.
A privit poarta înaltă.
Nu a simțit recunoștință.
Nici furie.
Doar înțelegerea că uneori viața te împinge în colțuri din care ieși schimbat.
Și că nu banii te salvează,
ci ce faci cu ei după.
Radu a plecat mai departe, cu fruntea sus.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.