Doamna Elena a făcut un pas înapoi, simțind cum i se înmoaie genunchii. Inima îi bătea atât de tare, încât credea că o aud toți vecinii. În mintea ei, gândurile se izbeau unele de altele. „Sânge… pene… Doamne, Maica Domnului…”
— Matei… — a șoptit cu glas stins.
A mai făcut un pas, apoi încă unul. Abia atunci a observat că în pat nu se mișca nimeni. Nici Matei, nici Sofia. Doar cearșafurile pătate și penele risipite.
Cu mâinile tremurânde, s-a apropiat de marginea patului și a tras ușor de cearșaf.
— Mamă… — s-a auzit o voce adormită.
Doamna Elena a țipat.
Sofia s-a ridicat brusc în capul oaselor, cu părul vâlvoi și ochii umflați de somn. Matei s-a întors pe o parte, mormăind ceva neînțeles.
— Ce-i, mamă soacră? Ce s-a întâmplat? — a întrebat fata speriată.
Doamna Elena o privea ca pe o nălucă.
— Sângele… penele… — bâiguia ea. — Ce-ați făcut aici?!
Sofia s-a uitat în jur, apoi a oftat adânc. A zâmbit timid, aproape rușinată.
— Aoleu… asta.
Matei s-a ridicat și el, frecându-se la ochi.
— Mamă, nu-i ce crezi.
— Atunci ce-i?! — a izbucnit Doamna Elena. — Arată ca o crimă!
Sofia a tras pătura peste ea și a spus încet:
— E obicei din satul meu… de la bunica. Pentru noroc.
— Noroc?! — a urlat Doamna Elena. — Cu sânge?!
Matei a coborât din pat și a luat o pungă de pe jos. Din ea a scos un pui de găină… viu.
— Mamă, stai liniștită. N-am omorât pe nimeni. Am cumpărat puiul de la piață.
— Și sângele?
Sofia a înghițit în sec.
— Mi-am tăiat degetul aseară, la bucătărie. Un fleac. Dar bunica zicea că dacă în prima noapte de căsnicie curge puțin sânge și puiul doarme lângă pat, căsnicia o să fie trainică. Penele… au ieșit din pernă. Am rupt-o din greșeală.
Tăcere.
Doamna Elena s-a așezat pe un scaun. Simțea cum îi fug puterile. Toată furia se scurgea din ea, lăsând loc unei oboseli adânci.
— M-ați băgat în mormânt… — a murmurat.
Sofia s-a ridicat din pat și s-a apropiat de ea. I-a luat mâna cu grijă.
— Iertați-mă, mamă Elena. N-am vrut să vă sperii. La noi așa se zice… Am vrut doar să fie bine.
Doamna Elena a privit-o atent pentru prima dată. Nu mai vedea o fată obraznică, ci o tânără speriată, venită într-o casă străină, încercând să-și găsească locul.
— La noi, norocul se face cu muncă, nu cu pui în pat — a spus ea, mai domol.
Sofia a zâmbit.
— Atunci cobor imediat să ajut.
În mai puțin de o oră, Sofia era jos, spăla vasele, mătura curtea și aducea apă rece din fântână. Nu s-a plâns, nu s-a uitat urât. Doamna Elena o urmărea din prag, fără să spună nimic.
La prânz, Sofia a scos din cuptor o tavă cu plăcintă caldă, făcută după rețeta mamei ei.
— Pentru dumneavoastră — a spus ea.
Doamna Elena a gustat. I-au dat lacrimile.
În seara aceea, când casa era din nou curată și liniștită, Doamna Elena a pus mâna pe umărul Sofiei.
— Rămâi aici. Casa asta are loc pentru amândouă.
Sofia a zâmbit. Iar Doamna Elena a știut, în sfârșit, că fiul ei făcuse alegerea bună.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.