Sărbătoarea Bobotezei, celebrată în fiecare an pe 6 ianuarie, este unul dintre cele mai importante momente din calendarul creștin-ortodox, marcând sfințirea apelor și purificarea spirituală. Dincolo de slujbele religioase, tradiția populară impune prezența unui aliment specific pe masa de sărbătoare, considerat esențial pentru a asigura prosperitatea și sănătatea gospodăriei în noul an.
Potrivit obiceiurilor transmise din generație în generație, peștele este alimentul care nu trebuie să lipsească de pe mesele românilor de Bobotează. Acesta este privit ca un simbol al protecției divine și al sănătății, iar credința populară spune că persoanele care respectă acest obicei vor avea parte de un an liniștit și plin de belșug. Simbolistica peștelui este strâns legată de ideea de curățenie și renaștere, fiind, de altfel, unul dintre cele mai vechi semne creștine.
Publicația Redacția.ro notează că peștele este ales pentru masa de sărbătoare deoarece „se mișcă mereu înainte”, sugerând astfel progresul și succesul în viață. În satele românești, exista credința că familia care consumă pește în această zi va avea un an „limpede ca apa”.
Gospodinele pregătesc de obicei preparate simple, precum pește la cuptor, saramură, pește prăjit sau ciorbă, folosind specii precum crapul, păstrăvul, scrumbia sau carasul. Această alegere culinară este legată și de finalul perioadei de sărbători, Boboteaza fiind în unele zone zi de dezlegare, impunând totodată o masă cumpătată după slujba Aghesmei Mari.
Pe lângă preparatele din pește, masa tradițională de Bobotează mai include pâine de casă, sare, ceapă, murături și mămăligă. Fiecare element are o semnificație aparte: pâinea simbolizează binecuvântarea, sarea oferă protecție, iar vinul reprezintă bucuria. O superstiție intens vehiculată spune că solzii de pește păstrați în portofel atrag norocul la bani, în timp ce consumul acestui aliment garantează agilitate și sănătate pe tot parcursul anului.
Tradiția mai recomandă evitarea cărnurilor grase în această zi, pentru a nu „încărca sufletul”. Totodată, Aghiasma Mare ocupă un loc central în ritualul zilei, fiind consumată pe nemâncate pentru vindecare și pace sufletească.