Cuvintele lui Andrei au răsunat în aer, dar nimeni nu s-a mișcat. Calul lovea pământul, nervos, apropiindu-se tot mai mult de groapă. Elena tremura, dar nu de frică. Era un fel de certitudine care îi urca din stomac spre gât.
„Nu e doar un cal”, a spus ea rar. „E al lui Mihai. Și nu a greșit niciodată.”
Preotul a privit când la ea, când la cal, apoi la fețele oamenilor. A oftat adânc.
„Deschideți sicriul”, a spus în cele din urmă.
Andrei a protestat, dar două mâini deja ridicau capacul. Când lemnul a fost dat la o parte, Elena a țipat.
Mihai… clipea.
Un oftat adânc i-a umflat pieptul. Un sunet slab, dar viu.
Lumea a amuțit. Cineva a scăpat o lumânare. Calul a nechezat puternic, apoi s-a liniștit, ca și cum și-ar fi îndeplinit misiunea.
„Trăiește!” a strigat cineva.
Elena a sărit în groapă fără să mai gândească. I-a prins mâna. Era rece, dar nu moartă. Degetele lui s-au mișcat ușor.
Ambulanța a venit în câteva minute care au părut o veșnicie. Medicii au spus că Mihai intrase într-o stare rară, un fel de comă profundă. Fusese declarat mort prea devreme.
Prea devreme… sau prea convenabil.
La spital, Elena nu s-a dezlipit de patul lui. Când Mihai s-a trezit, primul lucru pe care l-a făcut a fost să caute cu privirea.
„Unde e Andrei?” a întrebat răgușit.
Elena a înghețat.
„De ce întrebi?”
Mihai a înghițit greu.
„Pentru că… înainte să cad, mi-a spus să nu-mi fac griji. Că are el grijă de tot. De bani. De pământ.”
A doua zi, poliția a găsit adevărul. Andrei falsificase acte, încercase să preia ferma, avea datorii mari, peste o sută de mii de lei. Iar biletul găsit mai târziu cusut în căptușeala hainei lui Mihai spunea clar:
„Dacă mi se întâmplă ceva, nu a fost un accident. Ai grijă în cine ai încredere.”
Andrei a fost arestat. Ferma a rămas în picioare. Mihai s-a recuperat încet, cu greu, dar viu.
Într-o dimineață, când soarele răsărea peste câmpuri, Mihai a ieșit sprijinit de Elena. Calul stătea liniștit lângă gard.
Mihai i-a pus mâna pe gât, exact pe cicatrice.
„Mi-ai salvat viața”, a șoptit.
Elena a zâmbit printre lacrimi. Uneori, adevărul nu vine din vorbe. Vine în galop.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.