Aida a intrat în casă fără să spună nimic. Avea fața încordată și o mapă groasă sub braț. Am știut dintr-o privire că nu era vorba de ceva mărunt.

Ne-am așezat în bucătărie. Eli stătea în picioare, cu mâinile strânse în pumni. Eu tremuram.

— Spune-i, Aida, a zis el.

Sora mea a deschis mapa și a scos mai multe copii de acte.

— Florin nu te-a trădat doar acum, a spus calm. Te-a înșelat financiar de cincisprezece ani.

Am simțit că mi se taie picioarele.

— Ce vrei să spui?

— Firma lui e trecută pe numele tău, dar veniturile au fost direcționate constant spre conturi ascunse. În lei, sume mici la început. Apoi zeci de mii. A investit, a spălat bani, a ascuns totul.

Mi-am dus mâna la gură.

— Și Mădălina? am întrebat.

— Complice. Știa. L-a ajutat să scoată bani prin contracte false. Am dovezi clare.

Eli a inspirat adânc.

— La biserică, vom spune tot.

Nunta a început ca în povești. Muzică, flori, invitați îmbrăcați elegant. Nimeni nu bănuia nimic.

Când preotul a întrebat dacă există vreo piedică pentru această căsătorie, Eli a făcut un pas înainte.

— Da, există.

Un murmur a trecut prin biserică.

Florin a încremenit. Mădălina a albit la față.

Eli a scos telefonul și a conectat proiectorul. Imagini. Mesaje. Transferuri bancare. Săruturi surprinse în hoteluri din Brașov și Mamaia.

Un val de șoapte, apoi strigăte.

— Tatăl meu și logodnica mea au o relație de luni de zile, a spus Eli. Dar nu doar atât. M-au mințit pe mine. Au furat de la mama mea. Au comis infracțiuni.

Florin a încercat să se apropie.

— Oprește-te! e o minciună!

Aida a ridicat mâna.

— Poliția e deja pe drum.

În câteva minute, biserica s-a umplut de sirene. Florin și Mădălina au fost luați de polițiști, sub privirile tuturor.

Eu am rămas pe bancă, plângând. Dar nu de durere. De eliberare.

Câteva luni mai târziu, totul s-a terminat. Conturile mi-au fost returnate. Casa a rămas a mea. Florin a fost condamnat. Mădălina și-a pierdut dreptul de a profesa.

Eli a venit într-o seară la mine și m-a îmbrățișat.

— Ai fost mai puternică decât ai crezut, mamă.

Am zâmbit.

Pentru prima dată după mulți ani, chiar eram.

Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.

Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.

Cu câteva clipe înainte de nunta fiului meu, mi-am văzut soțul sărutându-i logodnica